Marca Patrimoniului European este o iniţiativă menită să aducă în atenţia publicului şi în special a tineretului european valorile fundamentale europene, elementele comune de istorie, cultură şi patrimoniu cultural care contribuie la consolidarea sentimentului de apartenenţă la Uniune şi a dialogului intercultural.

Pot fi expresie a acestor valori situri de o mare varietate de manifestare – monumente, situri (naturale, subacvatice, arheologice, industriale sau urbane), peisaje culturale, locuri comemorative, bunuri şi obiecte culturale şi patrimoniu imaterial asociate unui loc, inclusiv patrimoniu contemporan – care au vocaţia de a plasa istoria şi cultura naţională a fiecărei ţări într-un context de relevanţă europeană.

Acordarea Mărcii la nivel european se desfăşoară o dată la doi ani, iar fiecare stat membru al Uniunii poate transmite Comisiei Europene în fiecare sesiune cel mult două propuneri de situri, dintre care poate fi selectat doar unul.

Calendarul pentru România

În România, preselecţia naţională pentru sesiunea de selecţie europeană 2021 se va derula după următorul calendar:
1. Primirea dosarelor de candidatură: până la data de 15 ianuarie 2021;
2. Evaluarea candidaturilor: 16 ianuarie 2020 – 15 februarie 2021;
3. Publicarea rezultatelor şi transmiterea a maximum două candidaturi preselectate către Comisia Europeană: 30 februarie 2021.

Marca este acordată pe baza a trei criterii, şi anume: valoarea europeană simbolică a unui sit; proiectul propus pentru a promova dimensiunea sa europeană şi capacitatea operaţională de a implementa proiectul sau planul de lucru.

Valoarea europeană simbolică a unui sit şi rolul semnificativ jucat în istoria şi cultura Europei şi/ sau construirea Uniunii Europene pot fi demonstrate prin: (1) caracterul  transfrontalier sau paneuropean: prin explicarea modului în care influenţa din trecut sau din prezent şi atracţia siturilor depăşesc graniţele naţionale ale unui stat membru şi precizarea motivelor pentru care acesta are o semnificaţie la nivel european; şi/ sau (2) locul şi rolul lui în istoria europeană şi în integrarea europeană, legăturile cu evenimente, personalităţi sau mişcări-cheie europene (culturale, artistice, politice, sociale, ştiinţifice, tehnologice sau industriale care sunt semnificative la nivel european şi includ mai multe ţări europene); şi/ sau (3) locul şi rolul său în dezvoltarea şi promovarea valorilor comune care stau la baza integrării europene (de exemplu, valorile respectării demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor).

Câte țări au primit Marca Patrimoniului European

Până în acest moment, au primit Marca Patrimoniului European 48 de situri, bunuri culturale de patrimoniu din Austria, Belgia, Croaţia, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Olanda, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovenia, Spania, Ungaria.

Dintre acestea: Constituţia de la 3 Mai 1791 (Polonia) – prima constituţie modernă din Europa adoptată în mod democratic, care reflectă principiile liberale ale Iluminismului european, Parcul Memorial al Picnic-ului Pan-European de la Sopron (Ungaria), eveniment emblematic pentru mişcările ce au dus la căderea Cortinei de fier în 1989 sau Spitalul Partizanilor Franja (Slovenia) ce poartă numele Franjei Bojc, primul său medic şef, şi unde, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, partizanii sloveni din mişcarea de rezistenţă împotriva ocupaţiei naziste au organizat, în secret şi cu sprijinul localnicilor, un spital pentru îngrijirea soldaţilor răniţi  – Aliaţi şi ai Puterilor Axei, deopotrivă –  de către medici provenind din mai multe ţări europene.

Primul şi, deocamdată, singurul sit din România inclus în această listă este Memorialul Sighet din Sighetu Marmaţiei, judeţul Maramureş. Acesta a primit oficial Marca Patrimoniului European în luna martie 2018 pentru misiunea asumată de perpetuare a memoriei victimelor comunismului şi regimurilor totalitare, precum şi a celor care au încercat şi continuă să se opună acestor regimuri.