Traditionalul razboi de toamna dintre Conel si societatile (sau regiile) municipale de distributie a caldurii si apei calde menajere s-a incheiat cu victoria ambelor tabere. Este victoria monopolurilor impotriva consumatorilor si a Guvernului.
Datoriile asociatiilor de locatari catre distribuitorii de energie termica si ale acestora catre producator (Conel) sunt povesti vechi. Si asta-vara restantele se ridicau la sute de miliarde lei si totusi Conel nu a intrerupt furnizarea apei calde in locuinte. Cand a dat frigul s-a ivit momentul prielnic. Amenintarea ca, indiferent de temperatura de afara, caloriferele vor ramane inghetate atata timp cat Conel nu isi primeste banii a dat rezultate. Mintenas, Guvernul s-a implicat si a scos doua acte normative.
Primul stabileste un pret de referinta al energiei termice pentru populatie de 230.000 lei/Gcal. cu 47% mai mare. Conform celui de-al doilea, Guvernul pune la bataie (de la buget) 400 miliarde lei pentru acoperirea diferentei dintre pretul de productie al gigacaloriei si pretul de referinta. Deci, consumatorii casnici platesc gigacaloria cu 230.000 lei, iar ce depaseste acest pret de productie este achitat, prin taxe si impozite, de contribuabili. Cu alte cuvinte, banii pe care producatorii si distribuitorii de energie termica nu reuseau sa-i incaseze de la rau-platnici vor fi incasati de la populatie (mai exact, de la familiile care platesc intretinerea) si de la cei care catadicsesc sa-si achite impozitele.
Despre costurile de productie a caldurii nu se stie mare lucru, cu exceptia pretului final. Potrivit directorului general al societatii Termoelectrica (filiala de productie a energiei termice din Conel), la inceputul lunii octombrie, pretul de productie era cuprins intre 240.000 si 310.000 lei/Gcal., in functie de combustibilul utilizat (gazul e mai ieftin, pacura, mai scumpa). Cum se ajunge la acest pret este un mister pentru toata lumea, chiar si pentru ministrul industriei si comertului. Radu Berceanu declara, recent, ca sistemul energetic functioneaza ca o cutie neagra si ca nu sunt cunoscute costurile exacte de productie pentru diferitele tipuri de energie. „Banii circula haotic; nu se stie clar de unde vin banii pentru reparatii si nimeni nu urmareste eficienta lucrarilor”, afirma ministrul Berceanu referindu-se la Conel si Romgaz.
Pierderile sunt jumatate din pretul caldurii
Daca despre structura costului energiei termice este limpede ca nu se stie mai nimic nici la nivelul ministrului industriei, un lucru de notorietate este faptul ca in timp ce consumul de caldura si apa calda a scazut continuu (in prezent, reprezinta doua treimi din cel inregistrat in 1989), tarifele au crescut, de asemenea, in permanenta. In cazul monopolurilor din Romania, legea de baza a economiei de piata (pretul produselor si al serviciilor este direct proportional cu cererea) functioneaza exact pe dos: cu cat consumul este mai mic, cu atat mai mult se maresc preturile. Desigur, acestea contin si pierderile de caldura (50%) din retelele de transport si distributie.
Solutia gasita de Guvern pentru dezghetarea caloriferelor este, cel mult, una de moment. Suma de 400 miliarde lei va fi suficienta, poate, pentru urmatoarele doua luni. Ministrul finantelor, Decebal Remes, are dubii in aceasta privinta: „Banii vor fi repartizati pe judete, in functie de consumul estimat pentru lunile noiembrie si decembrie. Estimarile privind consumul populatiei apartin Departamentului Administratiei Publice Locale (DAPL). Daca vor fi greseli – si sigur vor fi – nu Ministerul Finantelor va fi vinovat, ci DAPL, care poarta responsabilitatea acestor estimari”.
Poate ca anticipatiile ministrului Remes nu se vor adeveri. Chiar daca banii dati de Guvern vor ajunge pentru urmatoarele doua luni, ramane neclar ce se va intampla dupa 1 ianuarie 2000: se va scumpi (din nou) gigacaloria, va scoate Remes de la buget alte cateva sute de miliarde sau se va sista alimentarea cu caldura?