„Sunt șomer de zece ani, dar a fost prima dată când am început programul meu de absolută urgență”, a declarat pentru studiul pe această temă o persoană din Viena, afectată de sărăcie. Acest program de urgență și l-a impus de la carantina începută din luna martie și a însemnat să mănânce în special paste, carne, „pentru că este cea mai ieftină și cea care conferă cel mai mare aport de energie” și să renunțe la legumele mai scumpe.

„Cazul nu este unul izolat”, a declarat Martin Schenk, expert în aspecte sociale, la conferința care a avut ca temă sărăcia, cu ocazia prezentării studiului la Ministerul Sănătății din Austria. „A existat o mică creștere a prețului legumelor, ceea ce nu am resimțit cu toții. Dar cei afectați de sărăcie sunt un grup atât de vulnerabil încât fiecare euro pe care trebuie să-l cheltuie le poate provoca o criză existențială”. Ei sunt un fel de „termometru al febrei sociale” prin care evoluția negativă a societății, care îi lovește mai târziu pe mulți oameni, poate fi indicată cu luni înainte.

„Cei care o duceau greu înainte de criză, cu locuri de muncă precare, o duc și mai greu acum”. În plus, există consecințe psihosociale, mai multă singurătate pentru cei afectați de sărăcie, mai multă depresie, prea multă apropiere în spațiul de locuit îngust al familiilor numeroase și frică de viitor. „Acestea sunt condiții care îți intră sub piele”, subliniază Schenk.

„Cea mai gravă criză a sănătății din ultimii 100 de ani nu trebuie să devină o criză socială”, precizează ministrul sănătății Rudolf Anschober (Verzii – Alternativa Verde). De aceea, el a comandat o serie largă de studii cu privire la consecințele sociale asupra celor afectați de sărăcie, asupra celor din grupurile de risc și a celor din noile grupuri, la formarea cărora a contribuit pandemia de coronavirus. Ajutorul de urgență în caz de criză s-ar fi amortizat, astfel încât Anschober dezvoltă un nou plan de acțiune pentru a „evita riscul de sărăcie care există în continuare”. O parte din ajutoarele de criză nu funcționează cum ar trebui, deoarece pentru cele destinate familiilor se așteaptă încă foarte mult și sunt înregistrate diferențe de neînțeles în ceea ce privește sumele acordate, scrie Wiener Zeitung.

O parte a studiului realizat de Wifo (Institutul austriac pentru Cercetare Economică) arată că măsurile de criză, în special prima pentru copii, prima pentru șomaj și creșterea temporară a asistenței de urgență, au însemnat a cincea parte a venitului. Astfel, anumite persoane au avut chiar, în medie, cu 0,7%, venituri mai mari decât înainte de criză. „Cu toate acestea, există încă o pierdere considerabilă a veniturilor, în temeiuri individuale”, așa cum notează studiul. Unele persoane au fost grav afectate. „Pentru 6% din populație venitul disponibil a scăzut cu cel puțin 5%”.

Cercetătorul Karin Heitzmann din cadrul WU (Universitatea de Economie și Afaceri din Viena) a analizat, în sondajul la care a lucrat, care sunt persoanele grav afectate și a observat că există anumite tipuri de familii. Bineînțeles, primele sunt cele monoparentale. „Mamele au fost supuse unei tensiuni enorme, pentru că rolurile tradiționale ale genurilor sunt înrădăcinate”. Familiile numeroase cu puțină educație au fost, de asemenea, mai afectate, pentru că s-au confruntat cu „o lipsă de echipamente IT sau de know-how pentru învățământul la domiciliu”. Criza a agravat situația celor anterior afectați de sărăcie, incluzându-i pe cei cu probleme de sănătate și pe șomerii de lungă durată, care au rămas fără loc de muncă de cel puțin un an. Aceștia din urmă erau deja în 2019 la un procent de 72% în ceea ce privește riscul de sărăcie.

Criza a înrăutățit situația: în luna iulie a acestui an există cu aproape o treime mai mulți șomeri pe termen lung față de anul precedent. Ca urmare a crizei provocate de pandemia de coronavirus, tinerii și liber-profesioniștii au fost, de asemenea, adăugați în categoria grupurilor de risc. Prin urmare, Heitzmann sfătuiește, printre altele, să rezolve lacunele din sistemul social folosindu-se, de exemplu, pentru susținerea celor din categoria liberi-profesioniști de colapsul unor afaceri mari sau facilitându-le accesul la psihoterapie celor bolnavi mintal.

Consecințele sociale ale crizei s-au reflectat, de asemenea, într-o cerere mai mare de asistență socială și de un venit minim. Numărul celor cu abonament complet a crescut cu 23% în perioada martie-iulie a acestui an. Drept consecință, ministrul sănătății Rudolf Anschober subliniază „că a fost extrem de important să se mărească indemnizația de egalizare la creșterea pensiei și să se elimine cele legate de asistența socială”.

Cei care beneficiază de asistență socială primesc o sumă brută de 1000 euro în loc de 966,65 euro, din care persoanele singure, după deducerea securității sociale, rămân cu 945 euro în loc de 917,35 euro, cum se întâmpla anterior. Deoarece noua lege de bază cauzează probleme, Anschober poartă discuții cu autoritățile statelor federale, astfel încât acestea să își poată „folosi spațiul de manevră în domeniul asistenței sociale”.

De asemenea, Anschober discută cu Ministrul Federal al Muncii, Familiei și Tineretului Christine Aschbacher (ÖVP – Partidul Popular Austriac) în legătură cu despăgubirile pentru dificultăți familiale. Deoarece programul va rula până la sfârșitul anului, mai este timp pentru o prelungire a discuțiilor în cadrul cărora se prevăd și îmbunătățiri ale conținutului. Un punct deschis îi privește pe cei care și-au pierdut venitul marginal și care primesc, de asemenea, o compensație pentru dificultăți familiale. O persoană care și-a pierdut venitul suplimentar este citată în conferința privind sărăcia: „De-a lungul anilor am reușit să câștig un pic în plus prin mici locuri de muncă secundare, pe care nu le-am mai putut avea în timpul carantinei, fiind aruncat înapoi la 600 de euro.” De asemenea, această situație l-a condus spre datorii: „Nu vorbim de datorii uriașe, un 50 de euro împrumutați de acolo, un 20 de dincolo. Doar că la un moment dat trebuie să returnez toți acești bani.”

„Cu astfel de sume suplimentare din locuri de muncă ocazionale, mulți și-au îmbunătățit ajutorul de urgență sau pensiile minime”, amintește Martin Schenk, expert în cadrul studiului. Pierderea acestor câștiguri suplimentare este „o pierdere semnificativă de venit”.

Schenk pledează mai degrabă pentru un stat al bunăstării decât pentru îmbunătățirea ajutorului de criză: „Fondurile își au limite, sunt mai puțin sustenabile și conduc spre mai multă birocrație. Beneficiile sociale, cum ar fi indemnizațiile familiale sau plusul din indemnizația de compensare, ajută mai mult pe termen lung pentru a împiedica oamenii să alunece în sărăcie acută.”