Astfel am aflat ca demiterea directorului general nu este suficienta pentru a rezolva problemele grave din aceasta societate. Salariatii sunt speriati si terorizati de conducerea Rodipet, de la directorul de logistica, Ioan Preda, pana la directorii de filiale si sucursale pusi in functii de ex-directorul Anghel. Nu mai putin de 20 din cei 41 de directori de sucursale au fost schimbati in 2001. Unii dintre ei sustin ca noii sefi au fost numiti la „recomandarea” conducerii de la Bucuresti. Asa a aparut in postul de sef al sucursalei Rodipet Olt Virgil Tinu, nepot al directorului unui important ziar central. „Conform hotararii Consiliului de Administratie al Rodipet privind reorganizarea si restructurarea acestei societati, au fost desfiintate toate posturile de directori de sucursale din toata tara, urmand infiintarea posturilor de sefi de sucursale. S-au dat anunturi in ziar trei zile la rand, dupa care a fost organizat un concurs public. Oamenii care au venit si au depus CV-ul au fost intervievati, iar o comisie a deliberat numirea lor in noua functie”, sustine Gheorghe Anghel, proaspat demis din functia de director general al Rodipet.
Salariatii din Rodipet sustin acum ca o parte dintre directorii noi au inceput deja o campanie de strans semnaturi pentru a solicita APAPS revenirea in functie a lui Anghel. „Cum sa nu semnez? Daca vad ca nu sunt de acord cu ei, ma dau afara. Directorul meu se lauda cu relatia pe care o are cu cei de la Bucuresti”, afirma un salariat al Rodipet Braila.
Campania de strangere a semnaturilor pentru readucerea in functia de director a lui Gheorghe Anghel a fost semnalata in Braila, Neamt, Olt si trei judete din Transilvania.
Comentariile salariatilor arata de fapt teroarea ce s-a instaurat in aceasta companie. „Inca din vara anului trecut suntem obligati sa transmitem toata corespondenta cu partenerii de afaceri prin e-mail. La Bucuresti, directorul de logistica, Ioan Preda, si seful centrului de calcul au pus la punct un sistem prin care ei pot urmari continutul corespondentei, iar la destinatar ajunge numai ce considera ei ca trebuie sa ajunga. In multe cazuri, am fost anuntati de furnizori ca nu au primit materialele transmise de noi”, afirma unul dintre fostii directori de sucursala. In replica, Gheorghe Anghel sustine ca verificarea de la centru a corespondentei nu se poate realiza din punct de vedere tehnic si neaga faptul ca e-mailurile au fost citite. Specialistii in IT sustin insa contrariul.
Tot in nordul tarii, de aceasta data in Transilvania, salariatii Rodipet se plang de presiunile pe care le face conducerea de la Bucuresti a companiei. Astfel, in toamna anului trecut, directorii de sucursale erau somati sa trimita toate incasarile la Capitala, fara sa faca nici o plata pentru furnizorii locali. „Contabilii erau verificati prin conturile bancare ale sucursalelor, la care cei de la Bucuresti nu au acces in mod normal.” Despre acuzatiile privind somatia de a trimite toate incasarile catre centru, Anghel a refuzat sa mai comenteze.
Interesele contradictorii aduc pierderi financiare la Rodipet
Anul trecut, conducerea Rodipet a incercat „fortarea retelei” de difuzare, prin cresterea tirajelor in fiecare zi cu cate 10%. Astfel, chioscurile Rodipet au ajuns in situatia de a da retururi de pana la 70%. Directorul logistic Ioan Preda, artizanul acestei operatiuni, dupa cum sustin surse din interiorul Rodipet, nu a comunicat directorilor de sucursale limita maxima de retur, iar la incheierea operatiunii le-a imputat acestora pierderile. Valoarea totala a pagubelor produse de acest experiment a fost de un miliard de lei.
Desi Rodipet detine 1.600 de chioscuri, adica numai 35% din numarul total de chioscuri de difuzare a presei existente in Romania, cota de piata a acestui difuzor depaseste 50%, ca urmare a vadului comercial bun si a amplasamentelor de care beneficiaza aceste chioscuri. Din acest punct de vedere, interesele pentru controlul asupra Rodipet vin atat din partea editorilor de presa, cat si din partea altor afaceristi, care viseaza sa puna mana pe 1.600 de spatii comerciale dintr-o singura lovitura. Astfel, privatizarea companiei a fost blocata in urma cu doi ani de Hasan Awdi, patronul firmelor Miami si Bueno. Desi avea contracte comerciale incheiate cu Rodipet pentru distributia de cafea Bueno si cartele telefonice Dialog, Awdi nu s-a multumit cu atat si s-a aratat dispus sa se implice in privatizarea Rodipet. Cetatean american de origine araba, Awdi a achizitionat editura Noul Cinema, ce tipareste revista Femeia, numai pentru a patrunde in cercul editorilor care aveau dreptul sa participe la privatizarea Rodipet, conform HG nr. 425/2000. Hasan Awdi a folosit toate parghiile, chiar si cea diplomatica. Astfel, Ambasada Statelor Unite ale Americii la Bucuresti a transmis in anul 1999 o scrisoare catre FPS, prin care „recomanda” ca societatea Rodipet sa fie achizitionata de Hasan Awdi. Patronul firmei Bueno sustinea la acea vreme ca a investit un milion de dolari in Rodipet si are de primit alte 700.000 USD din vanzarile de cafea, iar aceste valori ii ofera dreptul de a participa la privatizarea companiei.
In paralel cu interesul manifestat de Hasan Awdi, editorii incearca si ei sub diverse forme sa patrunda in interiorul societatii de difuzare si sa controleze activitatea comerciala a Rodipet. Explicatia consta in contracte preferentiale de distributie si retururi de presa, pe care fostul director al Rodipet, Serban Radulescu, le-a derulat de-a lungul timpului. Controlul efectuat de Curtea de Conturi la Rodipet a confirmat existenta acestor contracte, prin care editorii au avut de castigat, in timp ce Rodipet acumula pierderi. Pe langa faptul ca aceste contracte au creat grave prejudicii financiare companiei, estimate la peste doua milioane de dolari, ele au asigurat supravietuirea in conditii anticoncurentiale a unor publicatii.
