Am utilizat noua gamă Dacia dotată cu Easy-R mai întâi pe șoselele din jurul Bucureștiului, la invitația producătorului. Cum testul ni s-a părut prea scurt și traseul deloc ofertant pentru a sesiza cu exactitate ce modificări aduce noua cutie robotizată în comportamentul mașinii, am decis ca, înainte de a ne da cu părerea, să refacem testul de-a lungul a mai bine de 800 de kilometri, urmând un traseu care să includă zone urbane aglomerate, porțiuni de autostradă și șosele virajate de munte. Asta pentru că experiențele anterioare cu mașini dotate cu cutii asemătoare, precum cele ale grupului PSA Peugeot-Citroen, ne-au pus la grea încercare nervii și îndemânarea.

Încă de la început trebuie să lămurim o temă intens discutată de cei mai puțin tehnici. Deși mașina nu are pedală de ambreiaj, o cutie „robotizată“, precum Easy-R, nu este o cutie automată. Este, dacă vreți, un hibrid între una manuală și una automată. Vorbim despre o soluție mai ieftină – în cazul Dacia asistăm la o surpriză plăcută pentru că prețul este cu doar 500 de euro mai mare decât al unei cutii manuale – și mai puțin complicată, care are, desigur, dezavantajele sale. Cel mai ușor de sesizat dintre acestea este schimbarea târzie a treptelor fapt ce dă de multe ori șoferului senzația că mașina frânează exact atunci când apeși mai tare pedala de accelerație.

Din nefericire, orice vehicul dotat cu cutie robotizată necesită, din cauza menționată, o perioadă destul de lungă de adaptare. În oraș, la viteze reduse, acest dezavantaj este sesizabil, însă nu creează mari probleme. Nici pe autostradă, acolo unde ultima treaptă de viteză rămâne cuplată pe distanțe lungi, nu deranjează. În schimb, depășirile repetate, mai ales cele făcute în pantă – des regăsite pe drumurile de munte atunci când întânești un vehicul care înaintează cu greu – sunt o adevărată încercare. Dacă nu te-ai obișnuit cu modul de funcționare al ansamblului motor – cutie robotizată ai toate șansele să te trezești cu pedala la podea, în paralel cu mașina pe care vrei să o depășești, iar vehiculul să dea semne că nu vrea să accelereze. În aceste cazuri este mai degrabă indicat să gestionezi cu grijă impulsurile date pedalei de accelerație sau, mai simplu, să folosești modul manual al cutiei. Chiar și în acest ultim caz, schimbările treptelor par mult prea lente, însă mașina se mișcă ceva mai bine decât în modul „automat“.

Pentru că am ales intenționat pentru test cel mai greu vehicul Dacia dotat cu Easy-R, break-ul MCV, am trăit intens fiecare depășire făcută în zona de urcare a Transalpinei și chiar pe șoseaua cu linii drepte urmate brusc de viraje dintre Sibiu și Brașov. Mai întâi, confortul fizic a fost complet anulat de disconfortul psihic atunci când, în depășire fiind, vedeai apropierea rapidă a unui vehicul venind din sens opus exact când cutia alegea să schimbe treptele anulând complet fuleul inițial. În schimb, după câteva sute de kilometri și un „curs intensiv“ de șofat o mașină cu transmisie robotizată, am început să înțelegem modul de funcționare și să ne relaxăm, încântați de ideea că nu mai e nevoie să schimbăm vitezele de fiecare dată când turația motorului sugerează asta. În plus, un alt element care transformă calvarul inițial într-o adevărată încântare este consumul vehiculului. Computerul de bord al modelului testat – Dacia Logan MCV Prestige 1.5 dCi 90 CP Easy-R – ne-a surprins afișând un consum mixt de 4,8 l / 100 km. ȘI asta după parcuregerea a mai bine de 820 km. La sosire, același computer ne anunța că mai putem parcuge cu motorina din rezervorul alimentat la plecare încă 300 km.

Fără îndoială că dotarea modelelor Dacia cu Easy-R este un mare pas înainte pentru producătorul autohton și un avantaj pentru cei care cumpără un astfel de vehicul însă utilizarea necesită un timp mare de adaptare a șoferului la temperamentul neașteptat al cutiei de viteze. Pentru cei care nu au condus niciodată o mașină cu cutie automată această Easy-R poate fi mulțumitoare, însă cine a utilizat un vehicul cu transmisie automată va remarca rapid inferioritatea sistemului robotizat sau „pilotat“ – cum îl numesc oficialii producătorului de la Mioveni.