Alan Greenspan, fost preşedinte al Rezervelor Federale, cel mai influent bancher al lumii din ultimele două decenii, analizează, într-o carte autobiografică, starea actuală a economiilor lumii.
Timp de aproape două decenii, între august 1987 şi 31 ianuarie 2006, Alan Greenspan, fostul preşedinte al Rezervelor Federale (Fed), banca centrală a Statelor Unite ale Americii, a fost unul dintre cei mai puternici oameni din lume. În jurul lui s-au ţesut legende; a fost deopotrivă admirat şi sfåşiat de presă şi analişti; a fost un insider la Washington încă înainte ca Richard Nixon să devină preşedintele SUA, lucrånd pentru campania electorală a acestuia; a servit, ca preşedinte al Fed, sub patru preşedinţi, traversånd trei momente de criză financiară şi o lungă perioadă de expansiune economică (în decursul administraţiei lui Bill Clinton, cånd SUA înregistrau excedent bugetar). În septembrie anul trecut, Greenspan şi-a publicat prima sa carte de memorii, intitulată „The Age of Turbulence: Adventures in a New World“. După exact un an, a apărut a doua ediţie a cărţii, cea de faţă, publicată de Penguin Books (564 pag., 49 lei – o găsiţi fie la Librăria Cărtureşti din Capitală, pe strada Arthur Verona nr. 13, fie pe www.amazon.com, cu 11,56 USD plus taxele de expediere, circa cinci dolari), care se referă şi la evenimentele survenite ulterior, cu criza financiară devenită între timp fenomen global.
„The Age of Turbulence“ („Era turbulenţelor“) e o carte doar pe jumătate memorialistică; contrar aşteptărilor, doar circa jumătate din numărul de pagini este efectiv autobiografică, iar aceasta nu este nici pe departe cea mai interesantă. E drept că unii recenzenţi s-au declarat dezamăgiţi că Greenspan, un personaj de-a dreptul misterios, a fost atåt de reticent să dezvăluie detalii despre viaţa sa personală – la urma urmei, omul a încasat un avans enorm pentru carte, de circa 8,5 milioane de dolari, conform agenţiei AFP. Însă, cea de-a doua jumătate a cărţii, dedicată practic în întregime analizelor economice (inspirate de experienţele sale la conducerea Fed, ca şi de evoluţiile economiei globale) este cu adevărat pasionantă.
Lista celor pe care cartea lui Greenspan i-a înfuriat e destul de lungă şi cuprinde nume prestigioase – între care doi laureaţi ai Premiului Nobel pentru Economie, Joseph Stiglitz (2001) şi Paul Krugman (2008). În mare măsură, succesele incontestabile ale lui Greenspan din perioada cånd a condus Fed – precum contribuţia sa, deloc neglijabilă, la formidabila ascensiune economică a SUA – au fost puse în umbră de decizia de reducere a ratei dobånzii de politică monetară la nivelul-record de 1% (menţinută ca atare timp de mai bine de un an), ca şi de insistenţa sa în sprijinul neintroducerii de reglementări pe piaţa instrumentelor financiare derivate – aceleaşi care au constituit un factor decisiv în declanşarea crizei financiare din prezent.
În carte, Greenspan recunoaşte doar cu jumătate de gură greşeala de a coborî rata dobånzii de intervenţie; decizia a fost luată pentru a le uşura situaţia americanilor care doreau să îşi cumpere case pe credit (o decizie politică susţinută şi de Casa Albă). Însă, un efect colateral al accesului mai uşor la creditare – anticipat de Greenspan însuşi – a fost creşterea explozivă a preţurilor proprietăţilor imobiliare pånă la un nivel care, în cele din urmă, s-a tradus în portofolii imense de credite ipotecare neperformante. Cåt priveşte susţinerea acordată instrumentelor derivate, aici probabil că vina fostului şef al Fed e mai mare decåt ar fi dispus să o recunoască (deşi, din nou, în cåteva rånduri, autorul admite, evaziv, că s-a înşelat în această privinţă).
Oricum, cartea e mult, mult mai consistentă; există capitole întregi dedicate economiilor emergente, ca Rusia şi China, globalizării, viitorului energiei, surselor prosperităţii, inegalităţilor economice (pentru care soluţia cea mai bună, spune Greenspan, este educaţia). Şi, în plus, cartea e absolut pasionantă, excelent scrisă şi, nu o dată, chiar provocatoare.
«În general, sistemele de management al riscului ale băncilor le impun să deţină suficient capital pentru a face faţă tuturor problemelor, cu excepţia unor dezastre de o amploare neîntålnită decåt o dată sau de două ori într-un secol. Criza de acum este una dintre acestea.»
«Secretul lui Polichinelle în legătură cu reglementările pieţei libere este că organismele de reglementare se ghidează după practicanţii din sectorul privat.»
Alan Greenspan
S-a născut la 6 martie 1926. A deţinut funcţia de preşedinte al Rezervelor Federale din 1987 pånă în 2006, timp de cinci mandate – un record. După studii muzicale de clarinet la prestigioasa şcoală de muzică Juilliard (în tinereţe a cåntat jazz, alături de celebrul saxofonist Stan Getz), a absolvit un masterat în economie la New York University. Între 1974 şi 1977 a fost preşedinte al Council of Economic Advisers, grup consultativ de economişti care funcţionează la Casa Albă, în timpul administraţiei lui Gerald Ford.
Noi apariţii
MARKETINGUL ADRESAT FEMEILOR
Acest volum semnat de Marti Barletta, CEO al companiei TrendSight Group, cu o experienţă considerabilă în publicitate, este probabil cea mai bună carte publicată pånă în prezent care tratează marketingul destinat femeilor. Deşi pare un subiect de nişă, nu este deloc aşa; vånzările generate de către femei în Statele Unite (inclusiv contractele de achiziţii semnate de directori femei) reprezintă mai mult de jumătate din PIB-ul SUA, peste şapte mii de miliarde de dolari. Această carte foarte consistentă a lansat o modă a studiilor dedicate femeilor ca obiect de marketing şi ar trebui citită de oricine este interesat de domeniu.
DRUMUL SPRE CASĂ
Acest roman din 2008 al prozatoarei britanice Rose Tremain, apărut în cursul acestui an şi tradus şi la noi în timp-record, a cåştigat în Marea Britanie premiul Orange Broadband, acordat celui mai bun roman al anului scris de o femeie. (Premiul este sponsorizat încă de la înfiinţare de compania Orange, dar a fost înfiinţat de un grup de profesionişti – jurnalişti, cronicari, librari, agenţi literari etc.) Povestea lui Lev, un imigrant din Rusia care ajunge în Regatul Unit, vă va captiva cu siguranţă.
SCAFANDRUL ŞI FLUTURELE
Cartea lui Jean-Dominique Bauby, fost redactor-şef al ediţiei franceze a revistei „Elle“, s-a aflat la baza filmului omonim, regizat de Julian Schnabel, cåştigător, în acest an, al Globului de Aur pentru cel mai bun film. În 1995, Bauby a avut un accident cerebral în urma căruia a rămas paralizat aproape complet, reuşind să îşi mai controleze doar capul (parţial) şi pleoapa stångă. Fostul ziarist şi-a dictat aceste texte timp de două luni, între iulie şi august 1996; volumul – un bestseller internaţional – a apărut în Franţa cu două zile înaintea decesului autorului, provocat de o pneumonie. Cartea pe care Bauby a scris-o în timpul spitalizării, clipind din pleoapa sănătoasă de fiecare dată atunci cånd o prietenă (redactor la Editions Robert Laffont) care recita alfabetul ajungea la litera potrivită, este un document extraordinar despre capacitatea spiritului uman de a se elibera, prin aripile de fluture ale imaginaţiei, din capcana ca un costum de scafandru a unui corp care nu mai ascultă.
