Eforturile miniştrilor de finanţe din Uniunea Europeană de a ajunge la un acord privind un pachet de măsuri fiscale menit să contracareze consecinţele pandemiei de coronavirus s-au prelungit în noapte de marţi spre miercuri.

Dificultăţile au fost generate de diferenţa de viziune între statele din nordul continentului şi cele din sud, acestea din urmă solicitând un efort financiar fără precedent cu preţul asumării unei datorii comune (aşa numitele coronabonduri), informează agenţiile de presă internaţionale.

Reuniunea în sistem videoconferinţă, începută la ora 16:30 (14:30 GMT), a fost reluată la 22:00 GMT, după mai multe ore de întrerupere în timpul cărora au avut loc numeroase discuţii în format restrâns în încercarea de a se ieşi din impas.

„Nu există deocamdată un acord.. Acesta va necesita timp”, a declarat o sursă europeană în opinia căreia discuţiile urmau să se prelungească întreaga noapte.

Trei axe principale

Reuniunea reprezintă un test decisiv pentru unitatea celor 27 de state membre, care nu îşi pot permite să facă dovadă, încă o dată, de absenţa unei viziuni comune după eşecul summitului şefilor de stat şi de guvern consacrat crizei, care a avut loc pe 26 martie, scrie Agerpres.

Răspunsul european la pandemie urmează să se orienteze pe trei axe principale: până la 240 de miliarde de euro de împrumuturi din fondurile de rezervă ale zonei euro, un fond de garanţii pentru companii şi sprijin pentru şomajul parţial.

Dar ţările cele mai afectate de pandemie, în special Italia continuă să solicite, suplimentar, crearea unui instrument comun de datorie, sub forma unor euro-obligaţiuni denumite deseori coronabonduri sau eurobonduri, destinat relansării economiei după încheierea crizei.

Printre aceste ţări se numără şi Spania, Franţa, Grecia, Malta, Luxemburg şi Irlanda.

Nordul Europei se opune unei datorii comune

„Eurobondurile reprezintă un răspuns serios şi adaptat”, a insistat luni seara premierul italian Giuseppe Conte, a cărui ţară este cea mai afectată de pandemia COVID-19 (peste 17.127 de morţi).

Statele din nordul Europei, în special Germania şi Olanda, s-au opus Italiei, susţinută la Spania, ceea ce a determinant eşecul summitului din 26 martie.

Mutualizarea datoriei (împărţirea poverii financiare) reprezintă o linie roşie pentru Berlin şi Haga, care refuză să se angajeze într-un împrumut comun cu statele sudice foarte îndatorate şi a căror gestiune o consideră laxă.

Soluția de compromis a Franței

În tabăra Germaniei şi Olandei se mai află Danemarca, Austria, Suedia şi statele baltice, conform unei surse europene.

Chiar înainte de începerea reuniunii de marţi, preşedintele Eurogrupului, Mario Centeno, a făcut apel la miniştrii „să îşi asume un angajament clar în favoarea unui plan de relansare coordonat şi de mare anvergură”, fără a menţiona soluţia unei datorii comune.

Franţa speră să aibă succes cu oferta sa de compromis, ce propune crearea unui „fond de relansare” care să permită emiterea unei datorii comune pentru statele membre, dar care să se limiteze la serviciile publice esenţiale precum sănătatea sau ramurile industriale ameninţate. Ministrul francez de finanţe Bruno Le Maire doreşte ca această opţiune să fie menţionată în concluziile reuniunii.

Evitarea unui blocaj

În scopul evitării unui blocaj ar putea fi aprobată o formulare mai vagă, pentru ca „fiecare să poată spună: coronabondurile sunt încă pe masă. Sau nu. Şi dezbaterea va continua”, a estimat un diplomat deznodământul negocierilor.

Mai degrabă decât să discute despre o datorie comună ipotetică, ţările nordice preferă pentru moment să se concentreze asupra instrumentelor deja existente pentru contracararea şocului economic, în special Mecanismul European de Stabilitate (MES) creat în 2012, ca urmare a crizei datoriilor din zona euro.

Mecanismul ar putea acorda împrumuturi statelor aflate în dificultate care să meargă până la 2% din PIB, adică până la 240 de miliarde de euro pentru întreaga zonă euro, cu contrapărţi mai limitate decât de obicei.

Italia se opune MES

Italia, care respinge cea mai mică condiţionalitate în acordarea acestor împrumuturi, consideră că acest fond nu este potrivit. Premierul Conte s-a exprimat tranşant pe acest subiect „MES nu, eurobond da”.

Banca Europeană pentru Investiţii (BEI) ar urma să se implice printr-un fond de garanţii paneuropean, în valoare de 25 de miliarde de euro, care ar permite mobilizarea până la 200 de miliarde de euro suplimentari pentru companii.

Miniştrii europeni de finanţe urmează să valideze proiectul Comisiei Europene vizând crearea unui instrument care să garanteze, cu până la 100 de miliarde de euro, planurile naţionale privind şomajul parţial.

Dacă se va ajunge la un acord, propunerile miniştrilor de finanţe urmează să fie aprobate de şefii de stat şi de guvern din statele membre UE.