Într-una dintre cele mai ignorate regiuni europene se întâmplă lucruri foarte, foarte interesante.
De când au luat sfârșit războaiele din Balcani, ne-am obișnuit ca analiștii să avertizeze grav, în timp ce-și fac bagajele de vacanță, că va urma „o toamnă lungă si fierbinte“, marcată de agitație politică și, mai ales, socială. Și totuși, nu asistăm la nicio răscoală. În paralel, totuși, Balcanii de Vest au devenit un teatru tot mai absurd.
Noul președinte al Serbiei, Tomislav Nikolic, face niște afirmații atât de bizare pe tema Kosovo încât n-ai cum să nu te întrebi dacă până în toamnă va avea măcar timp să revină cu picioarele pe pământ. În câteva interviuri recente, domnul Nikolic a pomenit de posibilitatea ca fosta provincie, acum recunoscută ca stat independent de circa 91 de țări (culmea este că numărul exact este încă disputat), să capete un statut similar regiunii germane din Belgia sau cu cel al Tirolului de Sud/Alto Adige, provincie autonomă vorbitoare de limbă germană din Italia.
Este cu adevărat ciudat cum domnul Nikolic nu reușește să priceapă că discuțiile despre soarta Kosovo au depășit de mult nivelul fantezist din anii ‘90. Este treaba Serbiei și a președintelui său dacă refuză să recunoască autonomia Kosovo, însă trebuie să realizeze că această atitudine aparține unor vremuri trecute. Și că noile negocieri Belgrad – Sarajevo moderate de Comisia Europeană nu vor continua prea mult, în aceste condiții.
Mai degrabă o toamnă politică…
Dusan Antonic, fostul CEO al băncii sârbe Agrobanka, acum falimentară, a fost arestat recent, alături de alte șapte persoane implicate. Sigur că prăbușirea acestei instituții a periclitat economia sârbă, al cărei rating a fost oricum scăzut de Standard & Poors la BB-, însă elementul politic din această arestare ar putea duce la un așa-zis „Septembrie Sanader“. Ivo Sanader este fostul premier croat, acum judecat pentru acțiuni de corupție. De când cu arestarea acestui „pește important“, locuitorii din întreaga regiune balcanică au început să facă presiuni pentru aducerea marilor corupți în fața justiției. Într-un interviu acordat revistei Nin, Aleksandar Vucic, ministrul sârb al apărării și noul președinte al Consiliului Național de Securitate (ceea ce-l face lider de facto al serviciilor secrete), sugerează că „sanaderizarea“, cum a ajuns cunoscut acest fenomen, este aproape. Și că anumite persoane ar trebuie trase la răspundere pentru ce s-a întâmplat cu Agrobanka. În doar patru luni, compania a trecut de la profituri de șapte milioane de euro la pierderi de 300 de milioane de euro. „Toți acești bani au fost investiți în campania electorală, în mita dată anumitor persoane și companii…“, spune Vucic, ceea ce, adaugă el, i-a făcut pe unii dintre mogulii „apropiați de fosta conducere a statului“ să sară în apărarea fostului guvernator al băncii centrale, demis în urmă cu câteva zile.
… sau una a certurilor istorice
Muntenegrenii au sărbătorit în stradă victoria echipei naționale împotriva Franței, în proba de handbal feminin de la Jocurile Olimpice. Pe scena politică, adevăratul competitor este fostul campion la maraton Milo Djukanovic, activ în viața politică încă de la finalul anilor ‘80 și care ar putea reveni în postul de premier în urma alegerilor din 14 octombrie. Ceea ce ar genera nemulțumiri atât la Bruxelles, cât și în rândul statelor apropiate, care-l acuză că „ar avea un istoric politic prea zbuciumat“.
Mulți croați nu au putut să se bucure cum se cuvine de vacanța de vară din cauza preocupărilor privind economia. Șomajul a crescut la 17,3%, iar datoria externă, la 47,4 miliarde de euro, în contextul în care Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare prezice o scădere a PIB-ului de 1,2% în 2012. Ce ar fi de făcut? Un site italian dedicat Balcanilor este de părere că, pentru revenirea economică, ar trebui readusă în discuție construcția podului Peljesac, care ar presupune că șoferii care merg spre Sudul Croației nu ar mai trebui să treacă prin orașul bosniac de coastă Neum.
Anul viitor, Croația va adera la UE, iar problema localității Neum va deveni tot mai stringentă. Micul port, datând din 1699, nu era menit să-i dea Bosniei acces la mare, așa cum cred mulți, ci mai degrabă să apere orașul Dubrovnik în fața Republicii Venețiene, prin cedarea acestui mic teritoriu otomanilor, în schimbul protecției. Iar de la anul se va ajunge la situația în care, pentru a trece dintr-o parte în alta a unui stat UE, va trebui „călcată“ de două ori granița unui stat non-UE.
Problema Neum va ține pe jar relația croato-bosniacă, unul dintre capetele de afiș ale acestei toamne. Bosniacii se opun dintotdeuna proiectului Peljesac, întrucât le-ar îngrădi accesul la mare. Până una-alta, autoritățile de la Sarajevo trebuie să răspundă, tot în toamnă, în fața Bruxelles-ului, după ce micul stat nu a implementat la timp standardele de calitate alimentară impuse de UE, eșec care se reflectă deja în scăderea schimburilor comerciale cu Croația. Cu siguranță, problema va fi soluționată, însă rămâne de văzut cât de repede se poate mișca Bosnia de acum încolo în direcția aderării la Uniune, principalul său obiectiv.
Eastern Aproaches este comentariul pe teme central-europene al revistei britanice The Economist