Chiar dacă războiul cu Uniunea și cu Fondul Monetar s-a încheiat, liniștea e departe de a se fi instalat. Ținând cont de reacția la avertismentele Comisiei Europene, totuși, guvernul de la Budapesta pare să dea înapoi. Ungaria a fost cât pe ce să fie sancționată pe tema independenței băncii centrale, a reorganizării Autorităţii pentru protecţia datelor cu caracter personal și a propunerii privind pensionarea forțată a magistraților. La câteva săptămâni de la evitarea penalităților, în Budapes­ta plutește o atmosferă de calm și voie bună. Și, mai ales, de compromis. Într-un discurs ținut în fața parlamentului dominat de partidul său de dreapta, Fidesz, premierul Viktor Orban a îndemnat la decență în negocierea acordurilor cu FMI și UE.

În tentativa de a-și rostogoli datoriile externe, țara are nevoie de un acord tip standby, iar evenimentele de luna trecută nu au făcut decât să urgenteze această necesitate: forintul a trecut printr-o prăbușire-record, încercarea de a vinde obligaţiuni a eșuat, s-a vorbit chiar de falimentul de țară. „Orban a urcat pe marginea prăpastiei, a văzut cât de adâncă era și a decis că e timpul să se retragă“, spune un oficial occidental. În schimb, organismele internaționale nu par încă prea dispuse la concesii. Acum câteva zile, comisia a amenințat cu sistarea fondurilor europene de dezvoltare pentru 2013, în valoare de 495 mil. euro, din cauza indisciplinei fiscale a Ungariei. În replică, guvernanții de la Budapesta promit că vor face toate ajustările necesare pentru ca fluxul de bani de la Bruxelles să rămână neîntrerupt. Iar asta vine pe fondul unei rezoluții extrem de dure adoptate de Parlamentul European împotriva Ungariei și a atacurilor succesive lansate de UE și SUA la adresa pornirilor autoritariste ale Fidesz. Nu fără motiv: membrii de partid au împânzit mai toate instituțiile independente, jurnaliștii nesupuși au fost expulzați din presa de stat, în timp ce autoritățile reacționează deplasat la orice critici venite din afara țării. Ba chiar vicepremierul Zsolt Semjen i-a numit pe europarlamentarii din partidul socialist maghiar „trădători“, pentru că au fost de acord cu rezoluția instituției de la Strasbourg.

Un alt punct de vedere: multe voci se întreabă de ce furia Uniunii e atât de selectivă. În final, chiar luna aceasta Comisia s-a plâns de eșecurile înregistrate de Bulgaria și România în lupta cu corupția și crima organizată. Și totuși, nereușitele acestora nu au stârnit nici pe departe atâta patimă ca acelea ale Ungariei.