Intensificarea crizei din zona euro ar putea împiedica o revenire condusă de Germania.
Lovită de temerile cu privire la exitul Greciei, zona euro măcar a evitat o recesiune dublă. Totuşi PIB-ul a stagnat în primul trimestru, după ce scăzuse în ultima parte a anului trecut. Iar acest rezultat nestimulativ, care lasă PIB-ul neschimbat faţă de anul trecut, se datorează în special unei neaşteptat de puternice economii germane. Speranţa este că Germania, care produce mai bine de un sfert din PIB-ul zonei euro, poate să-i tragă şi pe ceilalţi după ea. Iar îngrijorarea e că ultima manifestare a bolii euro ar putea eroda încrederea chiar şi în Germania, împiedicând o revenire mai largă. Cifrele PIB-urilor pentru primele trei luni au dezvăluit o şi mai accentuată diviziune între nord şi sud (vezi tabelul). Deşi Olanda a scăzut, iar Franţa a stagnat, Germania (a cărei economie se contractase cu 0,2% în finalul lui 2011) şi-a revenit cu o creştere de 0,5%, ceea ce reprezintă o rată anuală de creştere de 2,1%. În contrast, Italia şi Spania, a treia şi a patra mare economie, au avut declinuri surprinzătoare, de 0,8% şi, respectiv, 0,3%. Ultimele estimări ale Comisiei Europene sugerează că revenirea Germaniei va scoate, până la urmă, întreaga zonă euro din dificultate. Acestea arată o creştere de 0,7% a PIB-ului german. Zona euro va scădea totuşi cu 0,3%, dar ar trebui să crească cu 1% în 2013, pe fondul unei creşteri a Germaniei cu 1,7%.
Panzerul german
Dacă Germania îşi poate menţine performanţele, previziunile ar putea fi prea pesimiste. Puterea Germaniei se datorează unor atuuri importante. Deşi creşterea din primul trimestru a fost ajutată şi de exporturi, un motor obişnuit, de data asta, susţinerea a venit şi din partea cererii interne, care a reprezentat trei sferturi din creşterea PIB-ului din 2011. Reorientarea s-a petrecut deoarece Germania a evitat datoriile în exces, atât private, cât şi publice, datorii care afectează creşterea în restul Europei. Cu o datorie relativ scăzută, familiile şi companiile germane pot împrumuta mai mult. În plus, o pot face la cele mai scăzute rate posibile.
Paradoxal, Germania câştigă de pe urma crizei euro deoarece investitorii caută locaţiile sigure. Yeld-urile la obligaţiunile guvernamentale pe zece ani germane au scăzut sub 1,5%. De asemenea, condiţiile monetare mai puţin drastice dezgheaţă piaţa imobiliară după o lungă perioadă glaciară. Consumatorii cheltuie mai mult, pe măsură ce pachetele salariale încep să crească. Cu un şomaj de doar 6%, faţă de un record în 15 ani de 11% în restul zonei euro, şi faţă de peste 20% în Spania şi Grecia, nemţii nu simt presiunea de a economisi în caz că şi-ar pierde slujbele. Iar o Germanie mai încrezătoare ajută pe toată lumea, deoarece cheltuie mai mult pe importuri. La rândul său, inflaţia este la 2,2%, sub medie; va depăşi media pe măsură ce aceasta scade, sprijinind astfel economiile europene mai slabe să-şi recâştige competitivitatea.
Cu toate că este necesară o reechilibrare, asta va supăra germanii care sunt nevrotici când vine vorba despre inflaţie. O grijă este aceea că Bundesbank ar putea folosi instrumentele naţionale (de exemplu, majorarea cerinţelor de capital ale băncilor) pentru a domoli inflaţia. Totuşi, Jens Ulbrich, şeful departamentului economic al Băncii Centrale, a spus Bundestagului că este posibil ca Germania să aibă o inflaţie mai mare decât restul zonei euro. Şi ministrul de finanţe, Wolfgang Schäuble, spune că o inflaţie între 2% şi 3% este acceptabilă. În practică, inflaţia ar trebui să fie chiar mai mare pentru ca reechilibrarea să funcţioneze. Un hop important îl reprezintă însă noua pierdere a încrederii pe măsură ce criza euro se înrăutăţeşte. Studiile pentru luna aprilie arată că economia zonei rămâne slabă.
Noua incertitudine ar putea reţine investitorii şi ar putea face consumatorii mai precauţi, chiar şi în Germania. O fi reprezentând Grecia doar 2% din PIB-ul zonei euro, însă îi zdruncină pe toţi membrii, punând sub semnul îndoielii presupusa irevocabilitate a monedei.