Până la finalul lunii iulie, Grecia îndeplinise doar 100 din cele peste 300 de puncte impuse de creditorii internaționali în cadrul ultimei vizite la Atena, din februarie. Cele două tururi de scrutin de anul acesta nu au ajutat deloc la urgentarea lucrurilor. Și, în ciuda pachetelor de salvare primite din mai 2010 și până acum, politicienii încearcă în continuare să amâne aplicarea sutelor de măsuri fiscale și structurale de care are nevoie țara pentru a putea rămâne în zona euro și a ieși la suprafață din recesiunea care nu-i dă pace de cinci ani.
Atena a legiferat deja o mulțime de reforme, însă la capitolul implementare stă foarte rău, se plâng frustrați oficialii Troicăi (compusă din FMI, CE și BCE). Iar miza este mai mare ca niciodată. Până la implementarea pachetului de asistență internațională pe termen mediu, Grecia nu va mai primi niciun ajutor. Lipsită de finanțare externă, va rămâne fără bani pentru achitarea pensiilor și a salariilor din sectorul public cândva în septembrie, dacă nu chiar mai devreme. Ar putea urma o ieșire haotică din zona euro, după cum a avertizat chiar ministrul elen de finanțe, Yannis Stournaras.
Grecia a dat chix din multe puncte de vedere. În privința privatizărilor, Troica trasase un obiectiv ambițios, care să genereze venituri totale de 50 de miliarde de euro. Din ținta pentru acest an, de trei miliarde, s-a realizat 10%. Iar până la finalul anului mai sunt în plan doar două proiecte: vânzarea loteriei de stat și transformarea fostului centru de presă al Olimpiadei de la Atena, din 2004, într-un mall.
Până în 2015, Grecia ar trebui să obțină din privatizări 19 miliarde de euro, restul de 31 de miliarde urmând să curgă de-a lungul următorului deceniu. Chiar dacă noul președinte al Fondului pentru Dezvoltarea Activelor Republicii Elene ar reuși să accelereze procesul de privatizare, investitorii se vor ține departe de micul stat sudic până când nu vor ști foarte clar că Grecia va face parte în continuare din zona euro.
Autoritățile se angajaseră la o reformare radicală a administrației publice, care presupunea închiderea sau fuziunea a peste 200 de agenții fiscale din întreaga țară. Nu s-a făcut mai nimic. Inspectorii fiscali sunt mai cunoscuți pentru pornirile corupte decât pentru eficiență. Valoarea impozitelor restante ce pot fi, realist, colectate, este de doar zece miliarde de euro, din cele 40 de miliarde estimate, atrage atenția un consilier guvernamental.
Sistemul sanitar este, la rândul său, la pământ, după ce măsurile importante de care avea nevoie au fost adoptate doar parțial, iar planurile de stârpire a corupției din spitale au eșuat lamentabil. Consumul de medicamente pe rețetă a mai scăzut, însă în continuare este nevoie de reduceri anuale de costuri de un miliard de euro (cam 0,5% din PIB) – sumă imensă, ținând cont că doctorii și departamentele de achiziții ale spitalelor se feresc, în mod inexplicabil, să renunțe la medicamentele originale scumpe în favoarea celor generice, mult mai accesibile. Un proiect măreț prin care o treime din spitalele de stat trebuiau fie să fuzioneze, fie să fie închise, pare a fi eșuat, termenele stabilite inițial fiind de mult depășite.
Pe locuri, fiți gata… stop
Până în 2015, guvernul ar trebui să reducă aparatul de stat cu nu mai puțin de 150.000 de posturi. Doar că, în condițiile în care șomajul a ajuns deja la 22,5%, autoritățile încearcă să găsească alternative la această măsură radicală – de exemplu, prin recrutarea unui angajat la fiecare zece salariați pensionați sau concediați.
Tentativele de a întări consiliul concurenței, una dintre cele mai ine­ficiente instituții ale țării, au fost, la rândul lor, amânate. Prin urmare, prețurile sunt controlate tot de carteluri; și, deși economia s-a prăbușit cu peste 13 procente în trei ani, ei bine, prețurile continuă să crească.