Dupa crahul financiar din august 1998, investitorii straini pare ca si-au pierdut iluziile. Practici anterior respinse ca pe o durere de dinti, precum standardele grotesti ale guvernarii corporatiste, abuzurile micilor actionari si desconsiderarea creditorilor, au devenit brusc pasiuni orbitoare, puternic iradacinate.
Un bancher oparit spunea la acea vreme ca mai curind ar minca reziduuri nucleare decit sa investeasca din nou i Rusia. Desigur, i Rusia se poate face si una, si alta.
Aceasta a fost atunci. Bancile de investitii i Rusia, la fel ca si avocatii, contabilii, consultantii si artileria public relations au tot mai mult de lucru…
in 1996-1997, marturiseste un finantist strain veteran i Moscova, „am facut bani vinzind actiuni strainilor. Acum facem bani rascumparind aceleasi actiuni si revinzindu-le rusilor”.
Este icurajator ca managerii rusi icep sa vada companiile ca pe ceva i care merita sa investesti mai curind decit locuri de praduit. Unii magnati realizeaza ca a ridica ratingul companiei si pretul actiunilor printr-un management mai bun iseamna mai multa sanatate, credibilitate si… ajutor din Vest. in companiile i care pistoalele au fost aduse la itilnirile directorilor, nu cu mult timp i urma, standardele vestice de transparenta si de comportament etic sunt iselatoare.
Mai multe companii renumite au intrat i tranzactii dubioase si investitorii straini sunt adesea implicati. in 1999, CreditSuisse First Boston (CSFB) a imprumutat 215 milioane USD unei companii cipriote, Reforma, ai carei actionari erau oameni de afaceri care si-au ascuns identitatea. Acestia au cumparat 9% din cea mai mare companie ruseasca de petrol, Lukoil.
Tranzactia a fost facuta la un pret surprinzator de scazut. Prin astfel de tranzactii bosii rusi aspirau, prin companiile proprii, resursele si cashul din itreprinderile pe care le administrau. Cazul Reforma a ifuriat Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, care icearca sa clarifice situatia financiara a Lukoil iainte de a-i acorda un imprumut de 150 milioane de dolari.
PricewaterhouseCooper, cea mai mare companie de consultanta fiscala, a fost implicata i doua dintre cele mai controversate audituri din Rusia. Auditul facut la Banca Centrala nu a reusit sa gaseasca nimic i neregula i manevrarea a unor sume importante din rezervele de valuta forte ale Rusiei catre o alta firma obscura off-shore, Fimaco.
Cind vestile privind rolul Fimaco au aparut i 1998, FMI a protestat. Al doilea audit, al Gazpromului, cea mai mare companie din Rusia, a omis faptul ca gigantul energiei a facut timp de un an afaceri de un miliard de dolari cu un intermediar necunoscut numit Stroytransgaz.
Conform documentelor remise de autoritatile ruse, Stroytransgaz este detinuta majoritar de bosii de la Gazprom. Guvernul a instituit controlul la Gazprom, sub asaltul actionarilor minoritari care cer sa se faca curatenie i legaturile cu intermediarii.
A treia afacere murdara priveste Norilsk Nickel, producatorul principal de metale din grupa platina. Managementul a dizolvat holdingul investitorilor, schimbindu-le depozitele pe actiuni la o mica firma de comert din Londra.
Managementul a beneficiat de consultanta Deutsche Bank, care acorda asistenta pentru asa-numita „opinie corecta”. Nicholas Jordan, senior banker pe relatia cu Rusia din partea Deutsche Bank, spunea: „Nu cred ca societatea (Norilsk) a actionat incorect. Nu cred ca vreo companie ruseasca actioneaza incorect”. Cu alte cuvinte, din punctul lui de vedere, orice se itimpla este legal sub legea ruseasca, si i Vest astfel de afaceri s-ar face la fel, daca li s-ar da „sansa”.
Legile rusesti sunt atit de vagi si atit de putin clare, icit un avocat dibaci poate face el isusi legea. insa vesticii nu mai sunt asa de linistiti cu privire la climatul moral din Moscova. L