Germania impune reforme radicale în stânga și-n dreapta, mai puțin în propria ogradă. Păcat.
Numirea lui Mario Monti ca premier al Italiei trebuie să le fi dat fiori farmaciștilor germani. Nu pentru că s-ar fi temut de prestația acestuia la cârma guvernului de la Roma, ci pentru că, în calitate de comisar UE pentru competiție, domnul Monti a promovat liberalizarea unor servicii profesionale cum ar fi avocatura, medicina sau farmacia.
Ca premier, a forțat liberalizarea economiei italiene și acum propovăduiește beneficiile acestei măsuri în rândul marilor economii europene. Recent, a zis că în Germania „se mai pot face multe în această privință“.
Puțini sunt cei care îi cer Germaniei să se reformeze. Capacitățile imense de producție, excedentele comerciale și o piață solidă a muncii au făcut ca cea mai mare economie europeană să fie mai degrabă invidiată decât criticată. Așa se face că până și președintele Nicolas Sarkozy a ajuns să promită că va transforma Franța într-o nouă Germanie. Și totuși, imensa mașinărie de producție a Germaniei stă în același garaj cu o căruță – firavul sector al serviciilor. În intervalul 2000-2007, valoarea adaugată în sectorul serviciilor de piață a crescut în medie cu 2,2% pe an, comparativ cu o medie de 3,1% în cadrul economiilor din OCDE. În serviciile de business (dedicate companiilor), productivitatea a crescut cu 0,9% pe an în Germania, față de 1,7% în OCDE.
Lipsa de performanță în acest sector frânează bunul mers al economiei. Potrivit unui raport de țară publicat de OCDE săptămâna trecută, până în 2020, creșterea potențială a PIB-ului Germaniei va scădea sub 1%, odată cu îmbătrânirea populației. În plus, ponderea investițiilor în PIB este mult sub media economiilor G7, de unde și excedentul comercial constant. Germania are o serie de deficiențe și în sistemul educațional, în cel financiar sau în problema imigrației, însă niciuna nu se compară cu problema reglementării serviciilor.
„Aruncând o privire asupra economiei germane, într-adevăr, protecționismul din jurul profesiilor liberale iese în evidență“, spune Andreas Wörgötter, de la OCDE.
Numai farmaciștii calificați au voie să dețină farmacii (maximum patru). Niciun alt tip de unități comerciale nu mai poate vinde medicamente, nici măcar fără prescripție medicală (OTC-uri). Cam acestea sunt regulile la care sunt supuse în Germania profesiile liberale, sector în care lucrează 4,2 milioane de oameni și care reprezintă cam 10% din PIB.
Aceste norme reglementează tot, de la cine are voie să ofere un tip de serviciu, cantitățile pe care le poate comercializa, la tipul de promovare la care poate recurge. În multe branșe, non-specialiștii nu au intrare. Iar sectorul manufacturier (Handwerk), în care lucrează 5,1 milioane de nemți din circa 150 de ramuri, de la brutari la instalatori, funcționează efectiv după propriile sale reguli. În privința reglementării serviciilor profesionale, Germania ocupă abia locul 21 în rândul celor 27 de state ce figurează în studiul OCDE.
Asta deoarece, atunci când vine vorba de rezervarea anumitor profesii exclusiv absolvenților din respectivul domeniu, Germania se poartă mai degrabă ca un stat sudic, fixat în propriile sale metehne, decât ca o țară nordică și adaptabilă. Potrivit unui studiu realizat de Comisia Europeană în 13 țări, cu o singură excepție, Germania are cele mai multe profesii „rezervate“.
Prin ochii unui american, obișnuit cu reclamele țipătoare la serviciile de avocatură sau la medicamentele vândute de Walmart, Germania trebuie să pară dubios de așezată. Doctorii lucrează, în general, în propriile lor cabinete. Avocații sunt, de obicei, specializați pe mai toate domeniile și lucrează în echipe restrânse, așa cum spune Markus Hartung, reprezentant al Baroului German. În opinia sa, în acest domeniu, liberalizarea ar face și mult rău, întrucât o parte din avocații generaliști din zonele rurale ar rămâne fără obiectul muncii.
În schimb, ar putea avea și efecte extrem de benefice, contribuind la o cultură a inovației specifică mai degrabă Americii decât Germaniei. În avocatură, „firmele mari ar putea oferi servicii de mai bună calitate la prețuri mai mici“, crede domnul Hartung. În plus, ar deschide calea unor noi modele de business: de pildă, companiile care oferă asigurări de protecție juridică ar putea achiziționa cabinete de avocatură care să se ocupe de dosarele clienților.
Dacă Germania ar slăbi lanțul din jurul serviciilor până la media atinsă de majoritatea statelor liberale, nivelul productivității ar crește anual cu circa un procent, rezultă dintr-un studiu recent. În directă legătură, ar crește și salariile, și cererea internă, în timp ce excedentul de cont curent ar începe s-o ia în jos. Perspectivă care ar trebui s-o încânte pe Angela Merkel, care ar putea da astfel un impuls economiei fără a mai recurge la cheltuieli publice. Oricum, mici pași spre relaxarea pieței s-au făcut: prețul OTC-urilor a fost liberalizat, iar ca să profesezi în anumite industrii, cum este fabricarea băuturilor alcoolice, nu mai e necesară o diplomă de absolvire a unor cursuri din domeniu. E greu de imaginat însă că se vor mai lua prea curând și alte măsuri similare.
Politicienii se feresc să le strice apele liderilor din Handwerk, programele de ucenicie oferite în acest sector având meritul de a ține în frâu șomajul în rândul tinerilor. Profesiile liberale funcționează după propriile reguli și îndeplinesc sarcini care, în alt context, ar cădea în ograda statului, precum adoptarea standardelor profesionale sau furnizarea de cursuri.
În final, calitatea și competitivitatea profesiilor din Germania sunt comparabile cu ale restului Europei, spune Rolf Koschorrek, președintele Asociației Federale a Profesiilor Liberale și membru al Bundestagului din partea formațiunii conduse de doamna Merkel. Iar domnul Monti, spune el, „are destulă treabă în Italia, nu trebuie să-și arunce ochii peste gard, în curtea Germaniei“.