The Financial Times: Mai rămân încă lecții de învățat de pe urma mărturiei lui Dominic Cummings
Un secretar [ministru – n.trad.] al sănătății acuzat că a mințit în formă continuată. O operațiune guvernamentală trasă pe linie moartă din cauza unui articol despre câinele premierului, în momentul în care cabinetul încerca să încropească o reacție la pandemie. Mărturia din parlament a fostului consilier șef al lui Boris Johnson, Dominic Cummings, a fost tot atât de colorată pe cât a fost de incriminatoare. Și totuși, ea a servit mai mult la completarea detaliilor unui tablou ale cărui trăsături generale erau deja cunoscute, unul reprezentând un guvern împleticindu-se în fața cele mai mari crize postbelice prin care a trecut țara. Mai descumpănitor e faptul că învățăturile ce reies din prima fază a pandemiei nu au fost încă însușite.
Dorința de răzbunare a lui Cummings împotriva premierului – și a sistemului care într-un final l-a expulzat – și faptul că s-a aflat în centrul evenimentelor pe care le relatează fac din el un martor dubios. Însă portretul general realizat de el e recognoscibil: un conducător nepotrivit, prin temperament și experiență, să gestioneze o criză națională și un aparat guvernamental conștient la nivel intelectual că o astfel de pandemia era posibilă, dar care era complet nepregătit în termeni de planificare și organizare, arată The Financial Times.
Concluzii eronate și proaste
„Gândirea de grup” [tendința de conformare la opinia prevalentă, ducând la concluzii eronate și decizii proaste – n.trad.] a dus la o concentrare mult prea îndelungată pe imunitatea de turmă, până când s-a realizat, mult prea târziu, că bilanțul probabil de sute de mii de morți va fi intolerabil. Acest lucru, la care s-a adăugat reticența lui Johnson de a dispune interdicții draconice, a dus la amânarea impunerii primei carantine. Cummings n-a făcut decât să reitereze concluziile epidemiologilor, conform cărora acea moșmondeală a costat zeci de mii de vieți.
Dacă nu familiile îndoliate, atunci o parte a publicului va scuza disfuncțiile unui guvern confruntat cu o criză lipsită de vreun precedent modern. Mai puțin poate fi iertat faptul că, în esență, aceeași greșeală a mai fost repetată de două ori. Iar atunci boala și mecanismele ei de transmitere erau mult mai bine cunoscute. Testarea fusese extinsă considerabil, permițând o vizibilitate mai bună a expansiunii contagierilor și prognozarea efectelor pe baza modelelor. În ciuda dubiilor din februarie, publicul arătase deja că era dispus să accepte restricțiile carantinei. Măsuri de ameliorare a impactului pentru companii și angajați erau deja în vigoare.
Premierul încă se mai confrunta cu dileme în privința daunelor economice generale și a unei spirale a îndatorării publice până la niveluri greu de imaginat anterior. Însă amânarea carantinei din noiembrie și a celei din ianuarie s-a adăugat greșelilor din martie 2020. O mare proporție a celor 127.000 de vieți britanice acum pierdute s-au stins în aceste ultime două valuri.
Se comit încă greșeli
În plus, chiar și la 15 luni de la haosul inițial, încă persistă întrebarea dacă avem acum pregătite echipe, structuri și proceduri care să asigure un răspuns mai eficient. În afară de programul de vaccinare, un enorm de important dar rar întâlnit punct forte al guvernului, se comit încă greșeli elementare. Înăsprirea de săptămâna aceasta a recomandărilor sanitare pentru locuitorii din opt zone cu niveluri ridicate ale variantei „indiene” – despre care autoritățile locale au aflat din presă sau de pe site-urile guvernului – evidențiază aceeași absență a consultării și comunicării precum cea descrisă de Cummings.
Ancheta desfășurată în comun de două comisii ale Camerei, în cadrul căreia a fost audiat fostul consilier, satisface necesitatea unei investigații preliminare privind lecțiile ce pot fi învățate din gestionare pandemiei de către guvern, o investigație solicitată și de ziarul nostru. Însă ea nu poate constitui un substitut pentru ancheta publică în toată regula, independentă, pe care premierul a promis-o pentru primăvara lui 2022. Trebuie să aibă loc un audit cuprinzător al acțiunilor miniștrilor, consilierilor și funcționarilor, care să investigheze mult mai profund comparativ cu mărturia lui Cummings. Numai atunci se va putea asigura țara că nu va mai fi lăsată niciodată într-atât de nepregătită în fața unei crize sanitare.
