Ziarista britanică Tanya Gold, într-un reportaj pentru cotidianul The Guardian, într-un jurnal de călătorie în România, în căutarea lui „Dracula”, în preajma sărbătorii de Halloween, spune că nimeni nu merge la Târgovişte, la adevăratul castel al lui Dracula, „pentru că autostrăzile României, precum vampirii, sunt mitice şi departe de a exista undeva”.
Primul oraş vizitat de ziaristă a fost Bucureştiul, pe care îl compară cu „un Paris mestecat şi, apoi, scuipat afară de Croydon”. Următoarea oprire, a fost la Castelul Bran, despre care spune că din afară, se aseamănă cu o casă a groazei, însă dinăuntru „arată de parcă o englezoaică l-a cumpărat şi l-a atacat cu mobilă de la Laura Ashley” (lanţ de magazine de mobilă şi îmbrăcăminte pentru femei din Marea Britanie, n.r.).
„Este plin de canapele. Îmi aminteşte de Surbiton (suburbie a Londrei, cunoscută pentru stilurile arhitecturale variate, n.r.). «Este ca în Surbiton», i-am spus ghidului meu. «Du-mă la locul de naştere al lui Dracula». «Care din ele?», m-a întrebat el. «Cel adevărat. Nu Biblioteca Britanică, unde Stoker a scris romanul»”, scrie Tanya Gold.
La Sighişoara, casa unde s-a născut Dracula este, acum, un restaurant
Astfel, jurnalista ajunge în Sighişoara, unde observă magazinele cu statuete „Dracula” şi mulţi câini vagabonzi umblând pe străzi.
„Casa în care s-a născut Dracula este, acum, un restaurant”, scrie ziarista, notând că arată ca un „playmobil gotic”, unde Dracula este pictat pe un perete, arătând ca „un chelner italian înfuriat”. Gold mai observă că „municipalitatea plăteşte doi bărbaţi să se îmbrace în costume medievale şi să urmărească turiştii prin oraş, bătând într-o tobă”.
Următoarea destinaţie este Târgovişte, unde „Dracula” (Vlad Ţepeş, n.r.) a crescut, înainte de a fi trimis drept ostatic, alături de fratele său, la Curtea Otomană, „unde se pare că a învăţat să fie rău”.
Despre Curtea Princiară de la Târgovişte, Tanya Gold spune că este adevăratul castel al lui Dracula, „doar că nimeni nu merge acolo, pentru că autostrăzile României, precum vampirii, sunt mitice şi departe de a exista undeva”.
„Locul acesta pare exact ca în romanul lui Stoker – un prinţ întunecat călătorind sub un blestem îşi construieşte un castel departe de magazine. M-am urcat până sus. Sunt doar cărămizi şi nori. Este ruina ruinelor şi este minunat”, scrie jurnalista.
Cocktailul Dracula este făcut din ananas
Aceasta porneşte, apoi, însoţită de ghidul ei, la hotelul Dracula, „printre munţi”. „Într-un final văd un crucifix enorm din neon. România a inventat crucifixul din neon. Sunt peste tot, chiar şi la semafoare. Pe celălalt munte se află Castelul Dracula. Prezenţa crucifixului, spune ghidul meu, este întâmplătoare”, se arată în reportaj.
Castelul Dracula, care funcţionează ca hotel, „este un bloc din cărămidă, construit în anii ’70”.
„Managerul este înspăimântător, dar într-un fel plictisitor. Este tânăr şi slab şi ochii lui sar din orbite peste umărul meu, către ceva ce nu pot vedea. Doar că acesta este un hotel normal. Ok, ramele pentru oglinzi nu au şi oglinzi şi sunt dragoni pe lemnăriile de pat şi are un oarecare aer de motel părăsit. Dar este normal. Şi, din cauza asta, este înspăimântător”, mai notează ziarista.
Aceasta mai subliniază că, dintr-un motiv necunoscut, cocktailul Dracula este făcut din ananas.
Hotelul oferă şi „senzaţii tari” pentru turişti, astfel că managerul o duce pe ziaristă „într-o cameră micuţă cu un sicriu şi scrieri de-ale lui Dracula pe pereţi”. „El (managerul, n.r.) tot refuză să aprindă lumina. În schimb, aprinde o lumânare. Mă decid că există o şansă de 3% să mă omoare”, mai notează, ironic, Tanya Gold.
Aceasta mai observă cum, din sicriu, tâşneşte un om – posibil bucătarul – care ţipă şi fuge din cameră. „Mă gândean că Dracula fuge spre tine rânjind, nu departe de tine, ţipând. Poate că nu mănâncă evrei”, precizează Gold.
Puii de găină fac gălăgie la mormântul lui Dracula
După hotelul Dracula, jurnalista merge la Snagov, pentru a vizita mănăstirea unde ar fi îngropat Vlad Ţepeş. Aici întâlneşte un preot care doreşte s-o cunoască.
„Este înalt şi îmbrăcat în negru. Arată ca un liliac. Nu o spun doar aşa. Preotul nu mă lasă să pun întrebări, dar îmi ţine o predică despre istoria Snagovului. Dracula, spune el, nu a fost un vampir, de parcă este normal ca jurnaliştii britanici să creadă în existenţa unor fiinţe diabolice şi nemuritoare atunci când nu se află la petrecerile organizate de partidul Tory. Şi mă ia în biserică şi îmi arată mormântul lui Dracula. Se află sub o piatră de pe podea şi are, în miniatură, portretul lui Dracula. Mai este şi o vază cu trei crizanteme. Crizanteme şi pui de găină făcând gălăgie în preajma mormântului său – îmi este milă de Dracula”, povesteşte Tanya Gold.
Întoarsă în Bucureşti, jurnalista vizitează Clubul Contele Dracula – un restaurant cu spectacol tematic despre Dracula. Ea arată că, în acest loc, mâini din ghips ies din pereţi şi se văd, din nou, animale moarte.
Despre actorul care îl joacă pe Dracula în spectacol, Tanya Gold scrie că „are o faţă bătrână, frumoasă, pictată în alb”. Acesta o trage pe jurnalistă lângă el şi o muşcă de gât, apoi îi muşcă şi pe ceilalţi clienţi.
„Este ca şi cum ai urmări o prostituată bătrână în acţiune. Clienţii – tineri, frumoşi, femei – merg cu camerele foto la el şi îi cer să le muşte, în timp ce prietenii le fac poze. Apoi se întorc la mesele lor şi mănâncă porc, fără să-i mulţumească sau să-i spună «La revedere!», ceea ce ar fi făcut dacă se jucau cu Goofy la Disneyland Paris. Îmi pare rău pentru el, aşa că îi fac cinste cu o băutură. Se aşează lângă mine cu un Campari, pentru că e roşu – presupun – ca sângele”, mai arată britanica.
Tanya Gold conchide că „acesta este un Dracula neputincios, aflat sub talpa capitalismului – nu atât de mult geamănul neînfricatului Ţepeş, cât nemesis-ul”.