Orașul Kiev se întinde pe o suprafață de 170000 de kilometri pătrați și este traversat de un mare fluviu. Orașul numără aproximativ 500000 de clădiri – fabrici, biserici impozante și blocuri înalte cu apartamente – multe dintre ele, pe niște străzi înguste și întortocheate. După marea evacuare a femeilor și copiilor, în oraș au mai rămas circa 2 milioane de oameni, scrie nytimes.com

Spre nord-vest și spre est, mii de soldați ruși luptă să ajungă în oraș, în capitala Ucrainei, susținuți de coloane de tancuri, de blindate și de artilerie. În Kiev, soldații ucraineni și voluntarii civili fortifică centrul orașului cu baricade, mine antitanc și artilerie.

Pentru armata rusă, Kievul ar fi premiul cel mai mare

Pentru armata rusă, Kievul ar fi premiul cel mai mare; aici se află sediul guvernului, iar orașul este un simbol al identității ruse și ucrainene deopotrivă. Dar, în opinia unor analiști, cucerirea lui ar necesita un conflict crâncen și sângeros, care ar putea deveni cea mai mare bătălie urbană din ultimii 80 de ani.

„Ceea ce am vedea în Kiev ar depăși orice alt eveniment de după cel de-Al Doilea Război Mondial”, afirmă David Kilcullen, un locotenent-colonel în retragere din armata australiană, care a studiat multă vreme luptele la nivel urban. „Dacă ei chiar vor să răpună Kievul, vor putea”, afirmă el, referind-se la mai marii ruși. „Dar la nivel politic și economic, pagubele ar fi imense”.

Ca să facem o comparație, una dintre cele mai mari bătălii urbane din acest secol a fost asediul orașului Mosul, din Irak, dintre anii 2016 – 2017, un asediu care urmărea alungarea ocupanților din cadrul Statului Islamic. Orașul Mosul se întinde pe o suprafață de 112 km pătrați și, pe vremea războiului, avea o populație de aproximativ 750000 de oameni – o mică parte din cea a Kievului, unde, înaintea războiului, zona metropolitană număra 3,6 milioane de locuitori.

În privința armistițiului, negocierile continuă, dar o crâncenă bătălie pentru cucerirea Kievului nu este inevitabilă. În pofida superiorității numerice și a capacității sale de atac, Rusia nu a ajuns la o soluționare. La o conferință de presă de săptămâna trecută, un oficial occidental le spunea reporterilor că rușii au suferit pierderi grele, nu au reușit să-și stabilească o prezență clară și – poate, lucrul cel mai surprinzător – nu au reușit să domine nici spațiul aerian.

Soldații și voluntarii ucraineni se arată tot mai convinși că vor putea apăra orașul

Dar primele etape ale acestei bătălii au început deja, prin bombardamente cu rachete de croazieră, prin mișcări de trupe menite să încercuiască orașul și prin eforturi de a-și asigura superioritatea în spațiul aerian. În niște cartiere din nord-vest, precum Irpin – o importantă poartă de intrare în oraș, luptele sunt sălbatice, se poartă stradă cu stradă și se aseamănă cu luptele de gherilă. Asta ar putea însemna începutul unui asediu îndelungat, cu foamete și cu lupte de stradă menite să asigure înaintarea spre centrul orașului.

După trei săptămâni de lupte prin suburbii, soldații și voluntarii ucraineni, care acționează prim ambuscade lansate de grupuri mici, se arată tot mai convinși că vor putea apăra orașul. O parte a strategiei lor ar fi convingerea că pierderile de vieți omenești din partea rusă vor fi atât de mari încât îi vor demoraliza pe soldați până să ajungă în oraș.

„În Kiev nici nu se discută despre o capitulare”, declară lt. Tetiana Ciornovol, comandantul unei unități antitanc de la marginea orașului. „Totul va decurge mult mai bine decât ne-am fi închipuit”.

Lt. Ciornovol, în vârstă de 42 de ani, s-a numărat printre militanții protestatari de pe străzile Kievului. Înainte să se prezinte la datorie ca ofițer în rezervă, ea și-a trimis cei doi copii într-un loc unde să poată fi în siguranță. Ea comandă două echipe de câte aproximativ cinci oameni fiecare, înarmate cu arme fabricate în Ucraina și cu lansatoare cu trepied de rachete, pe care le cară după ei în mașinile personale și cu care atrag dușmanul în ambuscade. Lt. Cioronovol conduce un Chevrolet Volt electric, despre care spune că este o ‚mașinărie care omoară ecologic’.

Rusia nu a reușit să domine spațiul aerian de deasupra Kievului

Potrivit analiștilor, Rusia nu a reușit să domine spațiul aerian de deasupra Kievului din cauză că ea nu a distrus sistemul de apărare aeriană antiraachetă din oraș sau toate adăposturile secrete antiaeriene folosite de piloți în zborurile lor de apărare a capitalei.

Noaptea, în Kiev se aud bubuituri, atacurile aeriene îți trec pe deasupra capului, iar dimineața, rămășițele argintii de metal ale rachetelor rusești de croazieră, lansate de pe nitșe teritorii rusești aflate la sute de kilometri depărtare, pot fi găsite în locurile de parcare sau în parcurile din jurul orașului.

Luptele de la sol au devenit o aprigă bătălie pentru localitățile din împrejurimi și pentru șosele – o bătălie care se poartă peste niște depozite, peste ateliere de reparații auto, peste cartiere de clădiri cu un singur etaj și peste blocurile de apartamente de la marginea orașului, despărțite prin pădurici de pini.

Ca să încercuiască complet Kievul, rușii trebuie să poarte mai multe lupte la nivel suburban. Kilcullen, expert în lupte urbane, afirmă că, în această privință, armata rusă ar avea la dispoziție două opțiuni: să înfometeze orașul sau să încerce să lanseze un atac bloc de bloc.

De obicei, orașele de azi dispun de stocuri limitate de alimente având în vedere că magazinele se bazează pe o aprovizionare regulată or, nici Kievul nu face excepție. Dar, în opinia lui Kilcullen, pentru cel puțin o lună, Kievul nu s-ar confrunta cu o criză acută de alimente. Deocamdată, o șosea spre sud-vest rămâne deschisă, putând asigura transportul de armament și de alimente.

Pe de altă parte, luptele de stradă ar provoca un număr destul de mare de victime în rândul invadatorilor. În opinia lui KIlcullen, armata rusă ar putea ca, până când orașul va fi complet încercuit, să apeleze la niște lupte de stradă clasice, cu razii prin centrul orașului sau cu mici ciocniri.

Dar, în pofida succeselor tactice ale Ucrainei în cursul luptelor pentru suburbii, când apelează la echipe mici, de felul celor ale locotenentei Ciornovol, „forțele ruse rămân o amenințare formidabilă”, afirmă Dima Adamsky, expert în securitate rusă de la Universitatea Reichman, din Israel. „Ele se adaptează și își continuă planurile operaționale”, spune el.