În Marea Britanie, plecarea haotică din Afganistan nu a dat naștere unor comparații cu imaginea elicopterelor care părăseau Saigonul, ci unora legate de o debarcare mai veche: criza Canalului de Suez din 1956, când o Mare Britanie umilită a fost silită să se retragă din Egipt, nereușind să îl înlăture de la putere pe liderul naționalist Gamal Abdel Nasser, arată The New York Times. 

Problema este aceea că Marea Britanie are un cuvânt prea puțin important de spus atunci când vine vorba de momentul vreunei acțiuni sau de tactica legată de cea mai recentă retragere, deși ea s-a aflat pe locul al doilea și în privința pierderilor suferite în Afganistan, tot după Statele Unite. Asta i-a pus în încurcătură pe oficialii britanici, ei arătându-se nemulțumiți și de președintele Biden. Unii spun că el s-a comportat mai degrabă ca predecesorul său, Donald J. Trump, decât ca un aliat care promisese o nouă eră a parteneriatului american.

„El nu i-a umilit numai pe aliații afgani ai Americii”, a declarat Rory Stewart, fost ministru britanic cu o bogată experiență în Afganistan. „El și-a umilit aliații occidentali demonstrându-le neputința”.

Răspunsul lui Boris Johnson 

Acum, premierul Boris Johnson, care a depus eforturi ca să cultive niște relații bune cu Biden, trebuie să facă față consecințelor unei crize la care, în general, el a fost mai degrabă un privitor și care a dus la recucerirea fulgerătoare a țării de către talibani.

Miercuri, Johnson s-a izbit de un parlament mânios, care fusese rechemat din vacanța de vară pentru discuții legate de planurile guvernului său vizând evacuarea a mii de britanici și oferta de azil pentru afganii care i-au ajutat pe militarii și diplomații britanici pe parcursul celor două decenii în care s-au aflat acolo.

El a anunțat că Marea Britanie va primi 5000 de refugiați din Afganistan, prioritatea având-o femeile și copiii amenințați de persecuțiile talibanilor. Această politică va permite totodată atingerea obiectivului final, vizând primirea a 20000 de imigranți – o cifră despre care liderii opoziției afirmă că este insuficientă având în vedere crescândele pericole de ordin umanitar de acolo.

Johnson a fost dur criticat chiar și de membrii propriul partid, Partidul Conservator, inclusiv de predecesoarea sa, Theresa May, pentru eșecul în a împiedica tulburările izbucnite după retragerea americanilor. Dar el a spus că a crede că Marea Britanie ar fi putut împiedica prăbușirea guvernului afgan e o pură „iluzie”.

„Trebuie să ne împăcăm cu poziția noastră de acum”,  a spus Johnson. „Să ne împăcăm cu ceea ce am realizat și cu ceea ce nu am realizat”.

Tonul linear din discursul de luni al lui Biden i-a iritat pe mulți la Londra, ei observând că Biden a ignorat contribuția Marii Britanii, care a fost cel de-al doilea mare furnizor de trupe și care a pierdut acolo 454 de soldați. (Statele Unite au suferit de cinci ori mai multe pierderi, la o contribuție cu trupe de zece ori mai mare). Unii au spus că discursul a stârnit dubii serioase legate de încrederea în Statele Unite ca aliat.

„Sper ca ‚America First’ (‚America în primul rând’ – sloganul electoral al lui Donald Trump, n. red.) nu a devenit ‚America Alone’ (‚Numai America’ – parafrază la sloganul lui Trump. n. red.), a declarat Tom Tugendhat, parlamentar al Partidului Conservator, totodată președinte al Comisiei pentru politică externă. El a spus că această experiență ar trebui să facă Marea Britanie să își regândească relațiile cu Statele Unite în privința unor operațiuni viitoare legate de securitate.

„Pentru Regatul Unit, lecția de învățat este aceea că interdependența nu trebuie să însemne o încredere exagerată”, a spus Tugendhat, care a fost înrolat în Irak și în Afganistan. „Suntem niște parteneri mai buni pentru alții dacă avem opțiuni de făcut și dacă asta ne ajută să luăm decizii”.

America, criticată dur

Ministrul britanic al apărării, Ben Wallace, și unii generali s-au arătat cât se poate de critici la adresa politicii americane, o politică datând încă de pe vremea când Trump a luat legătura cu talibanii, anunțând ulterior retragerea americanilor în februarie 2020.

Wallace a spus că Marea Britanie a intrat în contact cu ceilalți membri ai NATO în legătură cu eventualitateaa organizării unor forțe de stabilizare în urma retragerii Statelor Unite. Ideea nu a avut ecou și, chiar dacă ar fi avut, experții în securitate afirmă că o forță NATO fără participarea Statelor Unite nu ar fi niciodată suficientă ca să reziste în fața insurecției talibanilor, date fiind masivele forțe aeriene necesare.

Consilierul lui Biden pentru probleme de securitate, Jake Sullivan, a subliniat că toți membrii NATO au fost consultați și au fost de acord cu datele stabilite de americani în vederea retragerii din Afganistan.

Johnson a evitat să-l critice direct pe Biden. Marți, un înalt oficial din Downing Street (Downing Street 10, reședința premierilor britanici, totodată sediu al guvernului Marii Britanii, n. red.) a declarat că Statele Unite rămân un aliat de importanță vitală pentru Marea Britanie, indiferent de gravitatea situației din Afganistan.

Marți, cei doi au discutat la telefon – acesta fiind primul contact pe care Biden l-a avut cu vreun lider străin după izbucnirea crizei – și, potrivit unor surse din Downing Street, Johnson „a sublinat că este important că succesele repurtate în Afganistan pe parcursul celor două decenii să nu fie pierdute”.

Johnson are motive întemeiate ca să evite un conflict cu Biden. Premierul l-a susținut pe președinte în privințaa unor probleme cum ar fi pandemia coronavirusului și schimbarea climei. El vrea ca Statele Unite să aibă un rol major la conferința ONU pe teme schimbării climei, conferință pe care el o va găzdui la Glasgow, în noiembrie.

Kim Darroch, care a fost ambasador britanic la Washington pe vremea președintelui Trump, afirmă că britanicii nu trebuie să-și explice prea mult politica lui Biden legată de Afganistan pentru că, probabil, asta ar crea și alte probleme, cum ar fi cele vizând schimbarea climei – o problemă în privința căreia s-ar putea ca el să se arate mai cooperant.

„Practic, Biden a pus în aplicare politica lui Trump”, a spus Darroch. „Dar este singurul domeniu în care a făcut asta. În orice alt domeniu, el și-a modificat politica”.

Și totuși, alți foști diplomați cred că mersul pe cont propriu al Americii în privința Afganistanului se înscrie într-un context mai larg și mai îngrijorător.

“După patru ani de guvernare Trump, până și britanicii se întreabă dacă nu e cumva momentul să-și reducă dependența de SUA în privința politicii externe și de securitate”, afirmă Peter Westmacott, un alt fost ambasador britanic la Washington.

“Noile semnale din această săptămână relevă că, de fapt, America nu vede în poltica externă decât o anume prelungire a politicilor interne or, asta înseamnă că, o dată în plus, oamenii își pun din nou aceste grele întrebări”, spune el.