David E. Sanger a realizat un articol pentru The New York Times în care a vorbit despre momentul în care președintele Biden le-a declarat reporterilor că președintele rus, Vladimir Putin, este un criminal de război.
Miercuri, atunci când președintele Biden le-a declarat reporterilor că președintele rus, Vladimir V. Putin, este un criminal de război, el a vorbit, potrivit consilierilor săi, din toată inima, reacționând astfel la dramaticele imagini cu civili scoși din dărâmăturile unor clădiri atacate cu obuze de forțele ruse.
Dar el a transformat totodată conflictul într-unul personal, făcând-o într-un fel pe care președinții anteriori l-au evitat în momentele de criză ale Statelor Unite cu principalulul lor adeversar nuclear de peste 75 de ani. Iar declarația sa a scos în evidență cât de personală a devenit condamnarea unei anume politici atâta vreme cât Biden și prinicipalii săi consilieri îl cataloghează pe Putin în fața americanilor, a rușilor și a întregii lumi drept un criminal incontestabil care ar trebui să fie judecat la Haga în loc să fie lăsat să conducă o superputere pe ducă, potrivit nytimes.com
Biden și-a intensificat atacurile
Joi, Biden și-a intensificat atacurile, afirmând că Putin este un dicator criminal, un adevărat ucigaș care a lansat un război imoral împotriva poporului din Ucraina. Secretarul său de stat, Antony J. Blinken, a intervenit și el, spunând: „Personal, sunt de acord. Atacarea intenționată a unor civili reprezintă o crimă de război”.
Dar ceea ce a părut a fi o reacție necontrolată a lui Biden pare totodată să reflecte o decizie strategică, potrivit căreia etichetarea lui Putin drept criminal de război ar veni în sprijinul demersurilor administrației, ea încercând pe deoparte să mențină alianța occidentală unită – date fiind diversele opinii dn Europa legate de înțelepciunea de a-l izola pe liderul rus – și, pe de alta, să încerce să convingă China să nu îl ajute pe Putin să iasă din criza economică sau în privința erorilor sale de ordin militar.
Iar declarațiile lui Biden survin după trei săptămâni în care Statele Unite și aliații lor au năpustit asupra Rusiei niște sanacțiuni care, în opinia administrației, ar fi menite să îl silească pe Putin să-și retragă forțele din Ucraina. Dar diplomați și oficiali ai serviciilor de informații din mai multe țări afirmă că Putin vede în sancțiuni un demers menirt să provoace tulburări în Rusia, întorcându-i atât pe bogații oligarhi, cât și pe rușii de rând împotriva guvernării sale.
Casa Albă afirmă că schimbarea regimului din Rusia nu se află în programul strategic al Washingtonului. Dar. așa cum s-a mai întâmplat în trecut, când șefii unor state au fost declarați criminali de război – Saddam Hussein, în Irak, și Bashar al-Assad, în Siria – tentativa a fost frecvent legată de niște eforturi, mai clare sau mai ascunse, de a-i înlătura pe cei vizați de la putere.
Putin nu este singurul adversar străin pe care Biden l-a calificat drept criminal de război, după cum el însuși a recunoscut în „Promisiuni de respectat”, o carte de memorii din 2007. El și-a amintit cum s-a întâlnit cu Slobodan Miloșevic, președintele Serbiei și al Iugoslaviei de-atunci, care, în cele din urmă, a devenit primul șef de guvern acuzat de crime de război. „Și-a dat seama că mă cam săturasem de minciunile lui și, la un moment dat, și-a ridicat privirile de pe hartă și m-a întrebat fără nicio emoție: ‚Ce credeți despre mine?’”, își amintește Biden.
„Cred că ești un nenorocit de criminal de război și că trebuie să fii judecat ca atare”, a mai notat Biden. „Mă uitam direct în ochii lui MIloșevic, iar expresia lui nu s-a schimbat. Pe fața lui nu a apărut nici măcar un rictus. A fost ca și când i-aș fi spus că e un om minunat”.
Blinken a spus că, în cazul lui Putin, președintele dorește acum să meragă și mai departe și începe să culeagă probe legate de crimele de război. “Așadar, atunci când vă spun că va exista o tragere la răspundere și vor exista niște consecințe pentru orice crimă de război comisă” a spus Blinken, joi, „sper să înțelegeți corect, dar acțiunile spun deseori mai mult decât cuvintele”.