Atunci când politica americană faţă de Beijing va veni în discuţie marţi seară – sau săptămâna viitoare, când va fi una din cele cinci teme ale dezbaterii dedicate exclusiv politicii externe – Romney va avea numeroase argumente pe care să le invoce.
Într-un spot electoral recent, a acuzat Administraţia Obama că lasă să dispară mii de locuri de muncă din fabricile americane, din cauza a ceea ce el numeşte practicile comerciale neloiale ale Chinei: "A sosit vremea să ne opunem trişorilor şi să ne asigurăm că apărăm locurile de muncă ale americanilor."
Şi aceasta este doar una din avalanşa de acuzaţii privind atitudinea îngăduitoare faţă de China, pe care i le aduce Romney lui Obama, care – în opinia candidatului republican – le-a permis chinezilor să jongleze cu moneda lor, să distorsioneze comerţul corect, să fure tehnologie americană şi să atace prin hackeri calculatoarele Guvernului şi corporaţiilor din Statele Unite.
Campania lui Obama nu a păstrat deloc tăcerea. Într-un clip electoral difuzat luna aceasta, îl acuză pe Romney că are o companie pe acţiuni care a investit într-o firmă chineză care exploatează forţa de muncă prost plătită. "Mitt Romney dur faţă de China? De când?", se întreabă în clip.
Mulţi experţi în Asia afirmă că remarcile lui Romney sunt cu adevărat dure. Ele încep cu promisiunea de a-şi declara disconfortul Beijingul manipulator de valută, încă din prima zi în funcţie şi se încheie cu promisiunea de a spori prezenţa militară americană, deja impresionantă, în Pacificul de Vest şi de a vinde avioane de luptă Taiwanului. Analiştii apreciază că astfel de măsuri ar echivala cu o schimbare profundă a politicii faţă de China, care a rămas constantă decenii la rând, în timpul administraţiilor republicane şi democrate. Şi, fără îndoială, ele vor deteriora grav relaţiile cu liderii de la Beijing.
Dacă Romney, ajuns preşedinte, va respecta aceste promisiuni, e altceva.
"Ambele părţi îşi joacă cartea", spune Uri Dadush, director al Programului Economic Internaţional la Fundaţia Carnegie pentru Pace Internaţională. "Odată ajunşi în funcţie, preşedinţii tind să recunoască faptul că liderii chinezi nu reacţionează prea bine când li se pune arma la tâmplă".
Chiar unii din actualii şi foştii consilieri ai lui Obama au admis că acesta a mers prea departe în încercarea de a le face pe plac liderilor chinezi, în primul său an de mandat. Casa Albă şi-a înăsprit atitudinea după ce chinezii le-au dat fiori Statelor Unite din diverse motive, de la schimbările climatice la programul nuclear al Iranului. Atunci, preşedintele a înaintat plângeri privind practicile comerciale, a întărit legăturile diplomatice şi militare cu vecinii Chinei şi a desemnat Pacificul de Est drept zonă de interes a strategiei militare americane.
Romney promite să dea dovadă de şi mai multă fermitate.
"Politica adoptată de Obama, de a fi mereu de acord cu Beijingul, de a ceda mereu în faţa Chinei, în speranţa că aceasta ne va acorda ceva concesii, nu a dat rezultate", susţine Alex Wong, directorul în probleme de politică externă al campaniei lui Romney.
Romney a promis adesea că va declara oficial că Beijingul îşi slăbeşte în mod deliberat moneda naţională, renminbi, ca să-şi facă exporturile mai competitive, ceea ce duce la pierderea de locuri de muncă în America. O astfel de acţiune ar duce doar la consultări bilaterale. Dar, a ameninţat el, dacă Beijingul va refuza să se conformeze, va cere Departamentului Comerţului să impună taxe vamale importurilor din China.
În campania prezidenţială din 2008, şi Obama promisese să desemneze China drept manipulator de valută. Dar după învestire, a preferat să supună neoficial Beijingul la presiuni, ca să permită aprecierea renminbi. La fel au făcut toţi preşedinţii, începând din 1994. Mulţi economişti susţin că aceste presiuni, combinate cu dorinţa Chinei de a-şi reechilibra economia, au dat roade.
Renminbi nu mai este exagerat de depreciat, chiar dacă rămân în vigoare alte subvenii ascunse importante, cum ar fi ratele dobânzilor, menţinute artificial la cote mici. Din 2005, renminbi s-a apreciat cu circa 30%, după cum a anunţat în luna iulie Fondul Monetar Internaţional, care a revizuit statutul monedei chineze de la "substanţial subevaluată" la "moderat subevaluată".
De asemenea, surplusul balanţei comerciale a Chinei a scăzut la 3% din PIB, faţă de 10% în 2007. Aceasta sugerează că un renminbi mai puternic a redus dezechilibrul comercial dintre China şi partenerii săi.
"Cred că am am putea spune că este o victorie", afirmă Nicholas R. lardy, economist Sef la Institutul Peterson pentru Economie Mondială. Dadush, de la Fundaţia Carnegie, apreciază că promisiunile lui Romney "nu au nici un sens din punct de vedere al politicii economice sau comerciale, având în vedere ce a făcut China şi importanţa ei".
Grant D. Aldonas, consilierul Romney în materie de comerţ şi subsecretar însărcinat cu relaţiile comerciale internaţionale în timpul primului mandat al preşedintelui George W. Bush, a recunoscut ca renminbi s-a apreciat, dar a adăugat că, de curând, Guvernul Chinei i-a scăzut din nou valoarea.
Într-adevăr, renminbi s-a devalorizat cu 1% faţă de dolar din februarie, după cum arată Michael Pettis, profesor de finanţe la Universitatea din Beijing şi asociat al Fundaţiei Carnegie. Dar el atribuie această depreciere scurgerii de capital, nu intervenţiei guvernamentale. Atât de mulţi chinezi scot bani afară din ţară, încât Beijingul "forţează aprecierea, nu deprecierea renminbi", spune el.
Domnul Romney ameninţă să facă uz de prerogativele Departamentului Comerţului pentru a impune unilateral tarife produselor chinezeşti, în timpul ce principala tactică folosită de Administraţia Obama contra practicilor comerciale neloiale a fost să aducă toate cazurile în atenţia Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Romney susţine că nu este cazul să se abţină, pentru că războiul comercial a început deja. Dar mulţi economişti afirmă că luptele actuale sunt doar încăierări, nu război comercial adevărat. Ei atrag atenţia că sancţiunile unilaterale ar putea atrage represalii din partea Chinei, ceea ce mai mult ar dăuna decât ar aduce beneficii economice.
Să luăm cazul anului 2009, când Departamentul Comerţului a impus o taxă vamală importurilor de anvelope chinezeşti – măsură susţinută de United Steelworkers Union (confederaţia sindicatelor din metalurgie) şi criticată atât de economişti, cât şi de domnul Romney, ca fiind motivată politic. Gary Hufbauer, expert în probleme comerciale la Institutul Peterson, a explicat că măsura a protejat cel mult 1.200 de locuri de muncă ale americanilor dar, numai anul trecut, consumatorii americani au plătit 1,1 miliarde de dolari pentru anvelopele mai scumpe.
China a răspuns impunând taxe vamale pentru importurile de pui tranşaţi din SUA, ceea ce i-a costat pe crescătorii americani de păsări circa 1 miliard de dolari pierderi. Luna trecută, Administraţia Obama a ridicat în tăcere taxa vamală pentru importul de anvelope.
Pe plan militar, consilierii domnului Romney au afirmat că el doreşte să intensifice prezenţa militară americană, pentru a contracara influenţa Chinei în Pacificul de vest. Administraţia Obama a acţionat în această direcţie, sporind numărul puşcaşilor marini staţionaţi la o bază din Australia până la 2.500 şi trimiţând patru nave de luptă să staţioneze în Singapore. Romney a criticat şi decizia preşedintelui Obama din 2011, de a vinde Taiwanului aparatură în valoare de 5,85 miliarde de dolari, pentru modernizarea forţelor sale aeriene, în loc să aprobe cererea Taipeiului de a achiziţiona 66 de avioane noi şi mai avansate, de tip F-16. Dacă va fi ales preşedinte, Romney va aproba această cerere.
"Reacţia chinezilor va fi dură. Rămâne de văzut cât de dură ", a avertizat Bonnie S. Glaser, de la Centrul de Studii Strategice şi Internaţionale, care a descris opoziţia Chinei la această vânzare de avioane drept o limită neoficială, ce nu poate fi depăşită.
SURSA: RADOR