The New York Times: Deturnarea unui avion impusă de un stat nu poate rămâne fără ripostă
Pentru Statele Unite, pentru Uniunea Europeană și pentru alte state responsabile, deturnarea unui avion de pasageri având drept scop răpirea unui jurnalist al opoziției e pur și simplu o încălcare mult prea periculoasă a normelor și nu poate trece fără niște grave consecințe.
O relicvă a șefilor regionali din era sovietică, Lukașenko a devenit treptat mult mai represiv și mai dictatorial în cei 27 de ani ai guvernării sale. Avându-l pe vecinul său, președintele Rusiei, Vladimir Putin, ca spirit geamăn și ca protector, Lukașenko a ignorat constant criticile și sancțiunile Occidentului.
Astfel încât, în cele din urmă, mii de belaruși au ieșit în stradă după alegerile nerușinat fraudate din 2020. Lukașenko nu a avut nicio ezitare în a le înăbuși cu duritate, iar de atunci, el a continuat să-i vâneze deopotrivă pe liderii opoziției, pe jurnaliști și pe demonstranți. El a trimis la închisoare cel puțin 35000 de oameni, iar mulți au plecat în exil.
Și totuși, el nu a redus la tăcere opoziția
Astfel încât, duminică, Lukașenko a deturnat un avion de pasageri al companiei Ryanair, aflat în spațiul aerian belarus și având la bord 171 de pasageri, ca să răpească un om care îl înfuria. Jurnalist în vârstă de 26 de ani, cofondator și fost redactor al canalului Nexta de pe platforma Telegram – un loc popular de întâlnire în vederea organizării protestelor și difuzării informațiilor – (Roman) Protasevici trăia în exil, în Lituania.
Protasevici călătorea de la Atena la Vilnius, capitala Lituaniei, atunci când, sub pretextul unei amenințări cu bombă, autoritățile belaruse au ordonat aterizarea avionului la Minsk, capitala statului Belarus, escortat fiind de un avion de război care să asigure îndeplinirea ordinului. Nu s-a găsit nicio bombă, desigur, dar jurnalistul timorat și prietena sa au fost scoși din avion, iar șapte pasageri, presupuși agenți KGB (în Belarus, această instituție încă se mai numește așa) nu s-au mai regăsit la bordul avionului câteva ore mai târziu, când avionului i s-a permis să decoleze.
Protestele din partea UE și a Statelor Unite în fața acestui act transnațional de represiune au fost rapide și ferme.
„Riposta va fi puternică din cauză că acțiunea este revoltătoare, iar Lukașenko și regimul său trebuie să înțeleagă că urmările vor fi dure”, a declarat președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
Secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, a cerut „eliberarea imediată” a lui Protasevici. Uniunea Europeană a interzis zborurile avioanelor UE prin spațiul aerian belarus, urmând să le interzică și avioanelor belaruse să survoleze spațiul aerian al organizației. Michael O’Leary, directorul executiv al companiei Ryanair, a calificat incidentul drept „un act de piraterie susținut de stat”. Irlanda, țara de origine a companiei Ryanair, și Lituania, țara de destinație a avionului deturnat, au cerut sancțiuni aspre, se arată în editorialul de la The New York Times.
Dictatori pregătiți să încalce orice norme internaționale
În plus, acțiunea lui Lukașenko se înscrie într-un tipar mai îngrijorător la care recurg dictatorii pregătiți să încalce orice norme internaționale ca să ajungă la cei care îi critică. Durele atacuri asupra unor foști spioni ruși, precum Aleksander Litvinenko și Serghei Skripal, la adresa jurnalistului saudit Jaamal Khashoggi și la cea a fratelui vitreg al dictatorului nord-coreean Kim Jong-un se numără printre cele mai faimoase operațiuni de acest gen.
Se prea poate ca aterizarea forțată a unui avion de pasageri să nu intre în aceeași categorie cu un asasinat comis de extratereștri. Dar presupunând că deturnarea unui avion este o manevră justă în războiul dus împotriva disidenților, Lukașenko și-a extins efectiv represiunea, intrând în zona pirateriei aviatice.
După cum declara și ministrul de externe al Irlandei, Simon Coveney, a fost vorba de un atac „la adresa unui avion irlandez, un avion care este înregistrat în Polonia, plin cu cetățeni ai Uniunii Europene, care călătoreau între două capitale din UE”.
Lukașenko a mers prea departe, iar riposta trebuie să fie rapidă. Dar episodul subliniază totodată o realitate îngrijorătoare: dictatorii care încearcă să-și extindă represiunea dincolo de granițele țărilor lor sunt tot mai încurajați să o facă. În prea multe cazuri, descurajarea lor a eșuat.
Sursă foto: Dreamstime
