Justiţia fiindu-le refuzată vreme de decenii, întâi de către dictatori, apoi de către democraţi incapabili, românii au susţinut cu entuziasm cauza anticorupţie. După ce o amplă campanie judiciară începută sub Băsescu a prins anul trecut în plasă peste 1.000 de condamnări de politicieni şi afacerişti, ea a devenit o chestiune crucială în campania electorală.
Un populism grosolan domină prezentul. Posturile de televiziune difuzează necontenit fiecare arestare a infractorilor. Cu tribunalele condamnând la o rată de peste 90%, nenumăraţi politicieni din toate marile partide au fost umpluţi de ruşine.
Ţara rămâne fără locuri în închisori. Condamnate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, închisorile din Bucureşti sunt supraaglomerate dincolo de orice speranţă; ministrul justiţiei a anunţat recent că solicită fonduri europene pentru construirea câtorva noi închisori. Prea puţin altceva pare că se mai construieşte în aceste zile. Afaceriştii cu care am discutat au început să se uite cu precauţie la parteneriatele public-privat, deoarece ei văd asemenea aranjamente ca fiind prea uşor de interpretat drept acte de corupţie.
În fapt, mituirea este ceva endemic în viaţa românească: politica nu face decât să oglindească normele sociale. Toţi cei care sunt implicaţi în politică şi afaceri sunt consideraţi vinovaţi de ceva. Cei mai mulţi români recunosc că nu le prea pasă de lipsurile procedurilor legale, fie că este vorba de probe incredibil de “subţiri”, fie de procurori care îi instruiesc pe judecători cum să dea verdicte. RADOR
