Pentru o clipă efemeră părea că Boris Johnson și-a descoperit o oareșice coloană vertebrală. Ni se promisese că de la 19 iulie vom căpăta dreptul de a ne face propriile evaluări de risc pe baza situației fiecăruia și a celei a oamenilor din jurul nostru. Numărul infectărilor ar fi continuat să crească, împreună cu spitalizările și decesele. Dar, mai devreme sau mai târziu, acest lucru s-ar fi întâmplat oricum. Mai bine mai devreme, pentru a evita un dezastru la iarnă. Era o poziție rațională, arată The Telegraph. 

Am așteptat urletele de furie, și ele au venit negreșit. Fanaticii din așa-zisul „SAGE independent” [consiliu științific care sfătuiește guvernul – n.trad.] și-au clătinat degetele și și-au fluturat foile cu date. Sute de medici au semnat o scrisoare adresată revistei The Lancet declarând că decizia e periculoasă, criminală chiar. Toți acei oameni egoiști care cred că, pentru ca ei să se simtă un pic mai în siguranță, toți ceilalți trebuie să fie privați de concerte, de teatru și sport, de cluburi de noapte, de vacanțe în străinătate, de dansatul la nunți și cântatul în biserici, și-au strâns buzele și și-au contabilizat dezaprobarea prin intermediul sondajelor.

Și premierul ce a făcut? A fugit la adăpost. Contrastul dintre retorică și realitate a fost izbitor.

El ne-a spus că precauțiile împotriva transmiterii trebuie să devină o chestiune de alegere personală. Se dovedește acum că acea alegere va fi făcută de angajatori, de supermaketuri, de autoritățile din transportul public și de proprietarii de puburi, care sunt supuși la presiuni masive pentru a aplica vechile interdicții.

Realitatea din Marea Britanie 

El a declarat că vaccinurile au transformat starea de fapt. Realitatea este însă aceea că avem mai multe restricții asupra libertății noastre decât aveam cu un an în urmă, când vaccinurile nu erau încă disponibile.

El a subliniat că trebuie să ne redeschidem de dragul economiei. Dar sute de mii de oameni sunt presați să se auto-izoleze în fiecare săptămână de piuiturile aplicației Test and Trace. Marea majoritate a acestora nici măcar nu vor ieși pozitivi la testele pentru Covid-19, că de simptome grave nu mai încape vorba. Și cu toate acestea numeroase firme își văd activitatea frânată până la neclintire.

El a admis că trebuie să învățăm să trăim alături ce Covid-19. Și cu toate acestea el nu pare pregătit să conviețuiască cu o caracteristică a virusurilor aproape universală, anume aceea de a suferi mutații.

Această răzgândire permanentă nu are nimic de-a face cu știința. E rezultatul vechiului nărav al lui Johnson de a face politici pe genunchi, fără să se gândească, fără să se documenteze și fără principii strategice.

Cel mai nou exemplu e prelungirea bruscă a restricțiilor de deplasare pentru oamenii care se întorc din Franța, chiar dacă sunt complet vaccinați.

Decizia, care le va strica vacanța multor mii de britanici, e complet irațională. A fost justificată pe baza faptului că varianta Beta (adică sud-africană) e mai răspândită în Franța decât aici. Însă varianta Beta nu e legată de vreo nouă descoperire științifică, alta decât apariția ei inițială. Ea se răspândește încă din decembrie 2020, cel puțin. E prezentă în cel puțin 98 de țări, inclusiv a noastră. Cea mai afectată țară europeană nu e Franța, ci Spania, pentru care însă nu s-a adoptat o măsură similară. Ironia face ca, chiar în ziua în care Regatul a anunțat noua cotitură, Franța a ridicat toate restricțiile pentru călătorii complet vaccinați care circulă în sensul opus.

Controale pe bandă rulantă fără justificări științifice

Controlul la frontieră a fost introdus în iunie 2020 din motive politice, fără vreo justificare științifică. A fost decis în pofida sfaturilor repetate ale SAGE, conform cărora ar fi avut „un efect neglijabil asupra răspândirii”. SAGE considera că, în cel mai bun caz, controlul la graniță ar fi putut întârzia răspândirea bolii cu cinci până la 30 de zile. Evoluția pandemiei a validat între timp acea evaluare. Suntem acum la al treilea val, și fiecare dintre ele a fost generat de o altă variantă a virusului. Până la momentul în care o variantă nouă este secvențiată, este invariabil mult prea târziu pentru a mai putea fi oprită. Granițele sunt poroase chiar și atunci când sunt teoretic închise. Trebuie să existe niște excepții.

Carantina nu poate fi aplicată și este ignorată de foarte mulți. Varianta Delta (adică indiană) se răspândește rapid în afara Indiei din februarie 2021. Acum e prezentă în cel puțin 90 de țări, iar în multe dintre ele e și dominantă. Unele dintre acele țări au avut la frontieră un control chiar mai strict decât al nostru.

Sunt învățăminte de tras de pe urma năzbâtiilor unor guverne exagerat de ambițioase. Răspândirea Covid-19 este imposibil de oprit. Statele îi pot doar întârzia răspândirea, deși nu cu mult și cu costuri economice și sociale colosale. Statele pot oferi vaccinuri care au impact incert asupra infectării, dar un efect dramatic asupra spitalizărilor și deceselor. Dar statele nu pot eradica o pandemie și nu pot opri variantele să prindă rădăcini. Cu siguranță vor mai fi și altele. Inevitabil, unele dintre ele vor mări transmisia și mortalitatea. Altele vor păcăli vaccinurile.

Vaccinarea este o realizare impresionantă. Ea reprezintă cel mai bun lucru pe care-l poate face umanitatea în privința Covid-19. Dacă ea nu e suficientă, atunci nu ne mai rămân decât alte două opțiuni. Una este să impunem restricții totale și permanente asupra interacțiunii umane, un lucru despre care până și guvernele realizează că este imposibil. Cealaltă este să ne recunoaștem înfrângerea și guvernele să permită populației să trăiască alături de Covid-19 – tot așa cum umanitatea a învățat să trăiască alături de agenți patogeni mult mai răi vreme de secole, înainte ca guvernele să se apuce de actualul și necugetatul lor experiment fără precedent.