Războiul total dezlănțuit de Rusia împotriva Ucrainei intră în a șasea săptămână, iar în ultimele câteva zile s-a putut observa o cotitură retorică în privința obiectivelor lui Vladimir Putin. Și, cum Kremlinul minte întotdeauna, întotdeauna e nevoie de probe palpabile în privința unei retrageri sau oricărei schimbări de postură din partea Rusiei, a scris Garri Kasparov pentru The Wall Street Journal.
Totuși, observațiile din teatrul de război par să confirme că obiectivele principale inițiale ale armatei ruse au fost dejucate, iar Moscova va încerca acum să salveze ce mai poate din acțiunea ei militară catastrofală printr-un succes la negocieri. Cum spunea cândva fostul meu adversar de la campionatul mondial [de șah – n.trad.], Nigel Short, despre ofertele de pace: „Dacă adversarul îți oferă o remiză, încearcă să-ți dai seama de ce crede el că stă mai prost ca tine”.
Un asemenea comportament s-ar potrivi și cu tactica uzuală a lui Putin de a captura prin forță teritorii și a trece apoi la diplomație pentru a-și legitima captura. Chiar și dacă este doar o stratagemă ori fictivă, presiunea pe care o pun Ucraina și aliații ei asupra Rusiei nu trebuie decât să crească. Harkov și Mariupol se aseamănă acum cu ruinele eviscerate lăsate în urmă de Putin la Alep și Groznîi. Însă armele de care are nevoie Ucraina pentru a opri artileria cu rază lungă, atacurile cu rachete și bombardamentele aeriene sunt încă ținute la sertar de SUA și alte state NATO, notează wsj.com
Aceasta ar trebui să fie tema de discuție, nu controversele din jurul declarației președintelui Biden cum că Putin „nu poate rămâne la putere”. Nici unul dintre liderii lumii libere nu ar trebui să ezite să declare deschis că lumea ar fi un loc mult mai bun dacă Putin nu s-ar mai afla la conducerea Rusiei, iar una dintre modalitățile de a progresa în această privință este să o afirmi. A clarifica că Rusia va continua să fie un stat paria până când Putin va pleca este cea mai bună cale de a zdruncina sprijinul de care se bucură el din partea elitelor, a comandanților militari și a rușilor de rând.
Problema a apărut abia atunci când Casa Albă a încercat să retracteze declarația
Problema a apărut abia atunci când Casa Albă a încercat să retracteze acea declarație, calificând-o drept o improvizație de moment care nu reflectă vreo politică a SUA vizând „schimbarea de regim” în Rusia. Acest pas în retragere mi-a alimentat temerile privind o ruptură în interiorul Casei Albe între cei care au sesizat o ocazie de a-i face vânt lui Putin la coșul de gunoi al istoriei și cei care care se tem de orice schimbare a statu-quo-ului, preferând să trateze cu un drac pe care-l cunosc deja.
Poziția celor din urmă amintește de celebrul și mult ridiculizatul discurs „Chicken Kyiv” al președintelui George H.W. Bush din 1991, scris se pare de Condoleezza Rice, prin care avertiza Ucraina să nu-și proclame pripit independența față de URSS. Trei săptămâni mai târziu, Ucraina i-a ignorat avertismentul și și-a proclamat independența. Peste numai câteva luni a urmat colapsul URSS-ului.
Rețeta adusă la zi pentru 2022 cere ca Putin să fie ținut la masa negocierilor pentru a se putea finaliza acordul nuclear cu Iranul și ca Ucrainei să nu i se dea avioane și alte arme ofensive de care are nevoie pentru a câștiga războiul. Tot ce-mi ajunge la urechi de la ceilalți membri NATO este că SUA au devenit acum obstacolul și se impune ca ele să vină cu o explicație. A i se permite lui Putin se păstreze fie și o palmă de pământ ucrainean după ce a bombardat civili ar trebui să fie ceva de neimaginat. A-i ceda invadatorului porțiuni vaste din estul Ucrainei în schimbul unui armistițiu înseamnă doar a i se oferi timp lui Putin pentru a se întări și reînarma pentru următoarea ocazie – și întotdeauna va exista o următoare ocazie. Nici un fel de acord de pace nu ar trebui să slăbească sancțiunile ferme care în sfârșit au fost adoptate, cu opt ani întârziere.
Singurul aspect negativ al încheierii războiului rece a fost dispariția unei perspective morale clare asigurate de existența unui rău evident și palpabil. Dincolo de o mână de indivizi corupți de ideologie și idioți utili, până și opozanții lui Ronald Reagan nu s-au putut îndoi de acuratețea lui atunci când a calificat URSS drept un „imperiu al răului” într-un discurs din 1983, oricât de surprinzător va fi fost să auzi un politician vorbind atât de deschis în termeni morali. A fost totodată și încurajator pentru noi, cei din URSS, să auzim adevărul rostit cu voce tare de un lider al lumii libere.
Vârsta lui Biden reprezintă un dezavantaj din perspectiva unora
Vârsta lui Biden reprezintă un dezavantaj din perspectiva unora, însă el își aduce aminte de războiul rece. Gafă sau nu, declarația lui dezvăluie prezența unor instincte bune: Putin trebuie să plece. Totuși, războiul din Ucraina constituie și o distragere de la contestatul program intern al lui Biden. E dificil să vorbești despre chestiuni economice și sociale din SUA când seară de seară emisiunile de știri sunt preocupate de un război real.
Așadar, cine decide cu adevărat la Washington în privința Ucrainei? Dacă administrația Biden dorește ca Ucraina să câștige, atunci cineva de la Casa Albă ar trebui să declare public acest lucru și să facă cele necesare pentru a-l face posibil. Iar dacă SUA îi face oferte lui Putin sau presează Ucraina să accepte orice mai prejos de suveranitate asupra întregului ei teritoriu, atunci ar trebui să știm și noi. Ambiguitatea tactică poate fi utilă, însă lipsa unității și consecvenței în materie de strategie și morală duce la catastrofă.
Rusia lui Putin este o benzinărie falită controlată de o mafie care preferă să-și petreacă timpul și să-și cheltuie banii la Londra și New York. A le oferi orice fel de stimulente acestor criminali de război ar pregăti calea pentru revenirea la conciliatorismul și corupția care ne-au adus în această fază letală. Ar zdruncina de asemenea și fundațiile apărării colective regionale. După cum mi-a spus săptămâna trecută ministrul leton al apărării, Artis Pabriks: „Nu de tancurile rusești ne e frică, ci de slăbiciunea Vestului”.
Deznodământul războiului din Ucraina va defini o nouă ordine mondială, fie ea bună ori rea. Taiwanul și China privesc cu atenție. Alianța naturală a lui Xi Jinping cu celălalt dictator pare mai puțin atractivă acum, după ce lumea liberă i-a oferit Ucrainei o susținere copleșitoare. SUA își pot restabili rolul de conducător al lumii libere – sau pot „conduce din urmă” în vreme ce democrația continuă să piardă teren.
Occidentul a adormit odată cu încheierea războiului rece. Ucrainenii sacrifică totul pentru a-i trezi din somn pe președintele Biden, Casa Albă și întreaga lume.