Noua politică e mai bună decât regulile anterioare, care s-au dovedit a fi deficiente în a proteja jurnalismul. Însă administrația Biden trebuie să facă mai mult pentru a asigura presa – și publicul, care depinde de munca jurnaliștilor – că nu va interfera cu activitatea ei.

Măsura luată de DoJ survine după ce Times a dezvăluit că procurorii nu numai că au încercat să obțină istoricul convorbirilor prin e-mail și telefon ale unor reporteri, ci au mai obținut și un ordin de cenzură – întâi împotriva Google, care operează sistemul de e-mail al Times, și apoi împotriva puținilor responsabili ai Times care fuseseră informați despre anchetă, iar asta numai la insistențele prealabile ale Google. Juriștii și directorii de la Times informați despre solicitările DoJ nu le puteau spune în mod legal despre acestea nici măcar redactorilor principali ai Times.

Era oricum destul de neobișnuit ca DoJ să ceară istoricul comunicării unor reporteri fără a informa și organul de presă la care aceștia sunt angajați, o măsură pe care regulamentul DoJ ar fi trebuit teoretic s-o permită doar în circumstanțe absolut excepționale. Datele solicitate de procurori sugerează că anchetatorii examinau scurgeri în presă care nu erau suficient de substanțiale pentru a justifica accesul lor la convorbiri confidențiale. Ordinul de cenzură care i-a împiedicat pe jurnaliști și pe editorii lor să se disculpe a adăugat un strat suplimentar de abuz. Faptul că aceste proceduri au persistat multă vreme după învestirea președintelui Biden ridică întrebări în privința angajamentului actualei administrații de a corecta comportamentul periculos al celei anterioare.

În urma publicării articolului din Times, Casa Albă a insistat că nu avea cunoștință despre ordinul de cenzură. Dl Biden declarase anterior că „e pur și simplu greșit, greșit” ca procurorii federali să ceară istoricul convorbirilor jurnaliștilor. Apoi, sâmbătă, DoJ a anunțat: „Mergând înainte, conform cu poziția președintelui, acest Departament al Justiției – printr-o schimbare a practicii sale de durată – nu va demara proceduri judiciare obligatorii în anchetele privind scurgeri în presă pentru a obține informații despre surse de la membri ai organelor de presă legate de munca lor”.

E o știre salutară, dar ea lasă multe întrebări fără răspuns. Ce înseamnă „legat de munca lor” din perspectiva DoJ? Există situații în care un ziar și DoJ ar putea fi în dezacord cum că, bunăoară, a scrie despre informații secrete scurse în presă se califică drept „muncă de jurnalist”? Dar ce se poate spune despre un caz în care anchetatorii consideră că istoricul convorbirilor jurnaliștilor ar putea fi necesar de accesat pentru a preveni un rău iminent – acel gen de circumstanțe pentru care au fost concepute vechile reguli, astfel încât oficialii federali să le poată aborda într-un mod flexibil? E credibil faptul că DoJ s-ar abține chiar și în asemenea situații?

Mai mult, nu e clar dacă noile reguli vor supraviețui sfârșitului de mandat al administrației Biden – ba nici măcar actualului scandal. Congresul ar trebui să consfințească prin lege protecții permanente pentru jurnaliști.

Până atunci, DoJ îi datorează publicului o explicație despre cele întâmplate: când s-a acordat permisiunea la nivel înalt ca acei reporteri să fie urmăriți și de către cine? Care funcționari ai administrației Biden au aflat despre aceste interferențe și, odată ce au luat la cunoștință, ce au făcut ei? De ce a justificat DoJ-ul lui Biden această practică și ce au făcut anchetatorii cu informațiile obținute? Procurorul general Merrick Garland are datoria de a informa publicul.