Guvernul a fost deosebit de harnic în luna iunie, aruncånd cu ordonanţe de urgenţă în stånga şi în dreapta, fără nicio socoteală. Una dintre acestea, OUG nr. 93/2008, care modifică Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate, a generat comentarii deosebit de acide în presă. Motivul acestor comentarii îl reprezintă introducerea unui alineat suplimentar în cadrul art. 257, prin care se stabileşte baza de impozitare pentru veniturile neimpozabile şi anume: &bdqu
Guvernul a fost deosebit de harnic în luna iunie, aruncånd cu ordonanţe de urgenţă în stånga şi în dreapta, fără nicio socoteală. Una dintre acestea, OUG nr. 93/2008, care modifică Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate, a generat comentarii deosebit de acide în presă.
Motivul acestor comentarii îl reprezintă introducerea unui alineat suplimentar în cadrul art. 257, prin care se stabileşte baza de impozitare pentru veniturile neimpozabile şi anume:
„Art. 257. – (21) În situaţia în care o persoană realizează venituri care sunt neimpozabile, contribuţia se calculează asupra veniturilor realizate.“ Introducerea acestui alineat schimbă foarte mult economia întregului articol mai sus menţionat. Art. 257 din Legea nr. 95/2006 este construit în totalitate în jurul ideii de venit impozabil, aşa cum este el definit de Codul fiscal. Prin prisma acestui fapt, noul alineat nu-şi găseşte în niciun fel raţiunea de a fi. Evident că scopul urmărit a fost acela de a lărgi baza impozabilă, în condiţiile reducerii – începånd cu luna iulie 2008 – a cotei de contribuţie de sănătate datorată de către asiguraţi, de la 6,5% la 5,5,%. În acest caz, însă, era necesară modificarea integrală a art. 257, astfel încåt să se facă trimitere în mod generic la veniturile realizate. O astfel de abordare se impunea şi datorită faptului că Titlul III – Impozitul pe venit din Codul fiscal prevede mai multe categorii de venituri scutite de impozit sau, altfel spus, venituri neimpozabile. Unele venituri neimpozabile sunt enumerate la art. 42 din Codul fiscal, cum ar fi sumele primite din sponsorizări sau mecenat, bursele, sumele primite ca despăgubiri, sumele primite cu titlu de moştenire sau donaţie, diverse premii etc. Alte venituri neimpozabile sunt enumerate la art. 55, alin.(4). Cele mai multe comentarii au avut în vedere doar veniturile cuprinse în acest articol, acestea fiind considerate în mod generic venituri de natură salarială. Dintre acestea, au fost menţionate în mod special veniturile realizate de către programatori şi cele realizate de către persoanele cu handicap grav sau accentuat. Trebuie însă menţionat că alin. (21) al art. 257 nu distinge în niciun fel între veniturile neimpozabile, punåndu-le pe picior de egalitate din punctul de vedere al impozitării.
Tot ca urmare a formulării foarte generale a alin. (21) al art. 257 intră în discuţie impozitarea beneficiilor neimpozabile din punctul de vedere al impozitului pe venit – adică a veniturilor suplimentare acordate în bani sau în natură şi care au (sau ar trebui să aibă) un regim fiscal mai favorabil.
Un beneficiu care riscă să dispară
Pentru că, într-adevăr, raţiunea de a fi a avantajelor acordate salariaţilor este, aşa cum le spune şi numele, să ofere în mod direct nişte facilităţi angajaţilor. Tichetele de masă sunt deja nişte beneficii binecunoscute şi larg utilizate.
Noua formă a art. 257 anulează facilităţile fiscale introduse prin legea specială care reglementează regimul tichetelor de masă şi care prevede faptul că valoarea acestor tichete nu va fi introdusă în baza de impozitare pentru contribuţiile sociale, indiferent care ar fi acestea. Este de aşteptat să se revină, într-un fel sau altul, asupra acestei formulări ambigui, care răstoarnă unele principii fiscale declarate mai mult sau mai puţin explicit în actele normative existente. Acest lucru se va întåmpla, cel mai probabil, sub forma normelor de aplicare a Legii nr. 95/2006. Proiectul de act normativ chiar există, fiind postat pe site-ul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Înainte, însă, de a comenta prevederile acestui proiect, trebuie precizat faptul că alin. (21) al art. 257 este în acest moment inaplicabil, prin prisma prevederilor alin.(7) al art. 257, care prevede – în forma sa modificată prin OUG 93/ 2008 – următoarele:
„Art. 257. – (7) Obligaţia virării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care plăteşte asiguraţilor veniturile prevăzute la alin. (2) lit. a), d) şi e), respectiv asiguraţilor pentru veniturile prevăzute la alin. (2) lit. b), c) şi f).“
Conform alineatului de mai sus, nici angajatorii şi nici asiguraţii nu au obligaţia virării contribuţiei calculate în temeiul alin. (21) al art. 257. Proiectul de act normativ care îşi propune să modifice normele de aplicare are o altă viziune, în sensul în care stabileşte, cu încălcarea alin. (7) al art. 257, obligaţia angajatorului de a calcula, reţine şi vira contribuţia de asigurări de sănătate datorată de salariaţii care obţin venituri din salarii neimpozabile. Astfel, se propune modificarea art. 5 alin.(6) din Ordinul nr. 617/2007, care va avea următorul cuprins: „Art. 5 – (6) Persoanele care realizează venituri din salarii, care, potrivit Codului fiscal, nu sunt impozabile, au obligaţia plăţii contribuţiei lunare calculate la veniturile salariale realizate. Contribuţia pentru aceste persoane se reţine de către angajator şi se virează prin organele fiscale teritoriale. (…)“
O astfel de prevedere cuprinsă în norme este nelegală. Este adevărat, la fel de nelegală este şi prevederea actuală prin care angajatorul are obligaţia de a reţine şi vira contribuţia de sănătate aplicată la salariul minim. Dacă ea este, totuşi, aplicată, este pentru simplul fapt că oferă o alternativă rezonabilă în ceea ce priveşte plata contribuţiei individuale de sănătate datorată de către persoanele care obţin doar venituri neimpozabile şi care ar trebui, în mod normal, să se asigure individual la nivelul unui salariu minim. În condiţiile în care, însă, valoarea contribuţiei se majorează semnificativ, este de aşteptat ca angajatorii să refuze să facă reţinerea contribuţiei individuale pentru veniturile neimpozabile, dacă legea îi obligă să facă acest lucru doar pentru veniturile impozabile.
Care sunt consecinţele unei astfel de decizii? Cel mai probabil, un haos general, de genul celui creat anul trecut odată cu introducerea obligaţiei de asigurare individuală a persoanelor care realizau doar venituri neimpozabile. Concluzia? Aceeaşi ca în multe alte rånduri – că legiuitorul fie habar nu are ce vrea să facă, fie că, presupunånd că ştie, habar nu are cum să transpună această voinţă în mod coerent şi consistent într-un text de lege.
Liliana Bolan
În condiţiile în care valoarea contribuţiei se majorează semnificativ, este de aşteptat ca angajatorii să refuze să facă reţinerea contribuţiei individuale pentru veniturile neimpozabile, în contextul în care legea îi obligă să facă acest lucru doar pentru veniturile impozabile.
Noua formă a art. 257 anulează facilităţile fiscale introduse prin legea specială care reglementează regimul tichetelor de masă şi care prevede faptul că valoarea acestor tichete nu va fi introdusă în baza de impozitare pentru contribuţiile sociale, indiferent care ar fi acestea.