11 august: In ciuda faptului ca in zilele premergatoare eclipsei, la Timisoara a fost canicula si un cer perfect senin, la ora 03.00 dimineata deasupra orasului se instaleaza norii si primii stropi de ploaie incep sa cada. La primele ceasuri ale diminetii privirile tuturor se indreapta ingrijorate spre cer: plafon compact cu nori, ploaie si descarcari electrice. In ziua precedenta, pacalit si eu, ca si multi alti doritori de eclipsa, de ultimele zile toride, deschid portofelul si imi cumpar o pe
11 august: In ciuda faptului ca in zilele premergatoare eclipsei, la Timisoara a fost canicula si un cer perfect senin, la ora 03.00 dimineata deasupra orasului se instaleaza norii si primii stropi de ploaie incep sa cada. La primele ceasuri ale diminetii privirile tuturor se indreapta ingrijorate spre cer: plafon compact cu nori, ploaie si descarcari electrice.
In ziua precedenta, pacalit si eu, ca si multi alti doritori de eclipsa, de ultimele zile toride, deschid portofelul si imi cumpar o pereche de ochelari speciali. Din cei autorizati. Insa, a doua zi de dimineata incep sa ma intreb daca nu a fost un gest regretabil. Cuprins de remuscari, intru la ghiseul postal de unde cumparasem ochelarii si incerc sa iau pulsul vanzarilor. Pana pe 10 august, se vandusera doar cateva perechi. Cu o zi inainte de eclipsa, vanzarile au crescut la aproximativ o suta de perechi. In dimineata eclipsei, in doar trei ore, nehotaratii au plusat: peste 125 de perechi vandute. Si asta in timp ce afara ploua din plin. In jurul meu, cei care se aflau in oficiul postal erau angrenati in discutie. Aflu ca pe piata se cauta doar doua dintre modelele oferite, cele cu recomandari sonore, autorizatii serioase si mediatizare intensa.
Ora 12: Inarmat cu ochelarii de rigoare, umbrela si vagi urme de sperante, pornesc spre celebra Piata a Operei din Timisoara. La ora 13.30 ploaia se opreste si apar cateva petice de cer senin printre nori. Rarele momente in care soarele, partial eclipsat, apare dintre nori intampinat cu urale. Cu putin inainte de ora 14.00, intunericul se instaleaza peste Timisoara, semn ca eclipsa a ajuns la apogeu. Dupa un minut si ceva, soarele apare dintre nori si eclipsa totala se dezvaluie timisorenilor, pentru cateva zeci de secunde.
Revin imediat, dintre nori pe pamant, si ma indrept spre canalul Bega, aflat nu departe de locul de observatie a eclipsei. Apuc sa vad cum pe apa plutesc mai multe sute de lumanari aprinse, traditie straveche destinata a alunga varcolacii care mananca Soarele. Reteta, ca prin minune, functioneaza: in 15 minute, norii se imprastie, iar cerul devine senin pentru cateva ore. Prea tarziu insa!
Parcul Rozelor a fost rezervat timp de trei zile pentru „Stelele banatene” ale muzicii populare. Stadionul municipal „Dan Paltinisan” a fost gazda mai multor seri de concerte, la care au fost prezenti printre altii: Implant pentru refuz, Sanda Ladosi, Quo Vadis, Celelalte Cuvinte, Daniela Gyorfi, Mircea Baniciu & Vladi Cnejevici si Voltaj. Cele doua manifestari majore au fost un bun prilej si pentru micii intreprinzatori ce vand bere, mici, sucuri sau alte sortimente alimentare de a-si mai redresa bugetul saracit de perioada de concedii, cand Timisoara e uneori aproape pustie.
De remarcat, in final, este faptul ca Timisoara a fost invadata, pentru cateva zile, de sute de turisti straini de toate nationalitatile, astfel incat in momentul producerii eclipsei, Piata Operei s-a transformat intr-o agora in care cu greu puteai numara limbile vorbite. Dar, indiferent de nationalitate, toti cei prezenti pe 11 august, pentru a urmari eclipsa la Timisoara, isi vor pune mult timp de-acum inainte aceeasi intrebare: cum ar fi fost totul daca ar fi fost senin?…
Sorin Barbu