Necesitățile financiare diverse ale startup-urilor sunt satisfăcute printr-o serie întreagă de instrumente investiționale pe care fondatorii le au la dispoziție, pentru transformarea business-ului incipient într-unul stabil și profitabil. Fiecare are avantaje și dezavantaje și este aplicabil într-o anumită etapă de dezvoltare.
1. Angel Investor
Sunt și ei interesați de profit, la fel ca alți investitori. Li s-a spus totuși “îngeri” (angel) fiindcă sunt dispuși la riscuri mai mari și oferă condiții laxe de finanțare, comparativ cu criteriile stricte și plata ritmică a împrumutului pe care le solicită, de exemplu, băncile.
2. Venture Capital(ist)
Este următorul stadiu, mai impersonal decât angel investment-ul, dar care înseamnă în continuare asumarea unui grad ridicat de risc, din partea finanțatorului. Asta se leagă chiar de ideea de “venture” (la origine, “aventură”, dar în business, “întreprindere speculativă”). În ipostaza de persoană fizică, spre deosebire de angel investor, venture capitalist-ul oferă un aport financiar din partea unor terți, și nu din lichiditățile proprii. Ca instituție, venture capitalul poate însemna aproape orice, de la firme specializate la operațiuni specializate ale unor business-uri mai conservatoare, ca fondurile de investiții sau mari companii.
3. Bănci
Sunt modalitatea clasică de finanțare a unei afaceri. După evenimente ca Dot Com Bubble și criza de după 2007, băncile oferă însă de regulă condiții mai stricte de finanțare. În România, o companie mică, cu o cifră de afaceri de câteva zeci de mii de euro pe an, poate primi din partea băncilor oferte de credit de ordinul a 10.000 de lei. Acest ordin de mărime arată că pentru startup-uri, împrumuturile de la bănci pot funcționa doar pentru acoperirea cheltuielilor operaționale și, în plus, în cazul în care startup-ul realizează profit sau are o altă sursă de finanțare.
4. Crowdfunding și P2P lending
Crowdfunding-ul (finanțarea cu ajutorul “mulțimii”) și P2P lending-ul (împrumutirile peer-to-peer, între persoane private) sunt instrumente financiare de dată mai recentă. Diferența dintre primul și al doilea este că, în accepțiunea de business, crowdfunding-ul implică cedarea unei părți din afacere, în timp ce P2P lending-ul implică returnarea banilor cu dobândă, ca la bănci.
Mai cunoscut din cauza diferitelor proiecte culturale și de caritate finanțate prin intermediul lui, succesul crowdfunding-ului depinde de succesul campaniei care se petrece de regulă în online și are o componentă virală, deci un grad de aleatoriu. Prin crowdfunding s-au creat însă hituri ca Oculus Rift (cască de realitate virtuală), Pebble E-paper Smartwatch (ceas inteligent cu ecran asemănător cu displayul Kindle) sau, la noi, “lampa cu atitudine” Lampster, care a obținut peste 1,3 milioane de dolari pe Kickstarter.
5. Mergers & Acquisitions și exit-uri: fonduri de investiții, companii mari, oferte de acțiuni
Este vorba de instrumente mai complexe, care țin de stadiile ulterioare de finanțare. Implică operațiuni de amploare, pe care nu mi-am propus să le tratez în acest articol. De reținut însă că majoritatea specialiștilor consideră că în traseul fiecărei afaceri există cel puțin cinci stadii de finanțare, care nu sunt, neapărat, lista noastră și diferă de la specialist la specialist. În ultimă instanță, dincolo de gradul de maturitate a afacerii și volumul de bani necesar, finanțările necesare depind de tipul de nevoi și, în general, reprezintă combinații ale tipurilor de mai sus. Un business plan riguros și evaluarea riscurilor clarifică formula câștigătoare.
=========
Articol susținut de TVP Family Office