Acum avem două veşti: una e că scade TVA la pâine (şi produse similare) de la 1 septembrie; cealaltă e că apare sau creşte acciza la anumite produse de lux şi nu numai. Să vedem dacă ce ne aşteaptă se va conforma tiparului umoristic sau nu. Primul factor de luat în considerare e motivaţia acestui „troc“ fiscal negociat cu FMI. Se ştie că evaziunea fiscală în domeniul panificaţiei e foarte mare, din varii motive. De exemplu, produsul e ieftin şi se consumă repede, plus că sunt foarte mulţi producători şi distribuitori mici, ceea ce face urmărirea acestui domeniu destul de dificilă şi costisitoare. De aceea se poate spune că autorităţile au hotărât să amelioreze problema nu prin aplicarea mai concretă a legii, ci prin simpla reducere a taxei – dacă taxa e mai mică, atunci mai puţini bani o să ajungă în buzunarul evazioniştilor, făcându-le afacerea mai puţin pofitabilă. Evident că mai puţini bani ajung şi la bugetul statului, iar aici vine creşterea accizelor menită să compenseze scăderea acelui TVA de la 24% la 9%. Puteţi spune că există evaziunea şi în zona accizelor şi că doar mutăm problema în altă parte. Totuşi, gradul de evaziune la produsele vizate (mai ales cele de lux) va fi mai redus decât la produsele de panificaţie, deoarece e cam greu să vinzi o maşina scumpă sau un iaht fară acte.
Deci, miza pare clară – luăm taxe de consum de la mai puţini ca să dăm la mai mulţi. Pe deasupra mai reducem şi evaziunea fiscală şi ajutăm şi brutarii corecţi reducându-le concurenţa ilicită. Sună bine, dar tocmai aici riscăm să ne poziţionăm la muchia bancului. De ce spun asta? Să aruncăm o privire în trecut, când cota de TVA a mai fost redusă (de la 22% la 19% în 2000).  Precedentul nu e unul fericit: în loc să fi redus preţurile la raft pentru populaţie, acea scădere de TVA s-a tradus doar în profituri mai mari pentru distribuitori. Dacă istoria se repetă după 1 septembrie, atunci reducerea TVA la pâine nu îşi va atinge scopul de ajutor social, iar tot ce va rămâne vor fi accizele mai mari şi acelaşi preţ al pâinii. Poate nu e chiar o „veste bună” ca în bancuri, dar oricum departe de un deziderat economic anunţat şi promis. Autorităţile au anunţat că poartă discuţii cu comercianţii cu amănuntul ca să se asigure de reducerea preţului la raft al pâinii. Totuşi, pâinea nu e un produs cu preţ reglementat; fiecare vânzător e liber să-şi stabilească preţul de desfacere, iar statul are puţine pârghii să influenţeze rezultatul. Rămâne de văzut dacă pe 1 septembrie vom avea franzele mai ieftine cu 12% (atâta ar fi reducerea preţului final când TVA va scădea la 9%).

P.S. Un element umoristic totuşi rămâne: să nu vă miraţi dacă o să mergeţi la o cantină sau la un restaurant şi o să vedeţi pe notă o chiflă cu TVA de 24% în loc de 9%. Nu va fi o greşeală: serviciul oferit anulează efectul cotei de 9% şi toată masa rămâne taxată la cota maximă!

ALEX MILCEV, partener departamentul de Asistenţă fiscală, Ernst & Young România