Toate lucrurile pe care le-am pierdut din cauza smartphone-ului
Privind înapoi la fotografiile cu primul iPhone, lansat în urmă cu aproape douăzeci de ani, ni se pare puțin cam dezamăgitor. Dispozitivul care a marcat zorii erei smartphone-urilor nu arată deloc așa cum ne amintim. Și nu este vorba doar de dimensiunea compactă, de ramele groase sau de ecranul modest, unde abia descifrezi rețeaua de pixeli. Șocul este unul vizual. Se poate rezuma într-un singur cuvânt: skeuomorfism, scrie Domusweb.
Vă amintiți interfețele grafice ale acestui dispozitiv, care imitau obiecte din lumea reală? Era ceea ce făcea furori la Apple în acei ani.
Dar de calculatorul cu tastele sale în mod evident tridimensionale? Chiar și notele vocale aveau un fundal fermecător pentru microfon.
Cărțile stăteau bine pe rafturi de lemn, iar fiecare pictogramă simula o calitate tactilă, care acum se simte ciudat și incomod și, cel puțin pe piețele occidentale, miroase a „vechi”. La fel ca floarea-soarelui tulburătoare de pe butonul aplicației Foto din prima sa iterație.
Instinctul de canibal al smartphone-ului a „absorbit” treptat obiectele fizice
Skeuomorfismul era sincer: oglindea instinctul de canibal al smartphone-ului, care de-a lungul timpului a „absorbit” treptat obiecte fizice, care fie au dispărut, fie au devenit ignorate în lumea reală.
Aceste obiecte nu erau doar lucruri; erau noduri de interacțiuni sau punctul culminant al unor lanțuri întregi de interacțiuni, moduri de comerț sau de comunicare. Înlocuirea lor a transformat ireversibil oamenii și relațiile lor.
Câteva exemple ale acestor „obiecte canibalizate” sunt mai mult decât evidente. De exemplu, telefonul, din care smartphone-ul a evoluat în mod explicit.
Sau computerul, ale cărui nenumărate funcții le-a uzurpat. Pentru că a fost o vreme când veneam acasă special pentru a ne verifica e-mailurile.
Apoi, omniprezența smartphone-urilor, împreună cu tehnologiile în evoluție, au pavat calea pentru dematerializarea datelor în cloud, provocând dispariția nu numai a obiectelor fizice, ci și a celor digitale.
Gândiți-vă la acele colecții MP3 sau fișiere video, înlocuite acum cu muzică și filme transmise în flux la cerere. Fără doar și poate, obiectul „canibalizat” prin excelență este camera.
Telefonul cu cameră” a devenit The King
Smartphone-ul a detronat aparatul foto de pe piață, scoțând din afaceri atât producătorii mari și mici, cu mult timp înainte ca IA să devină noul obiectiv al povestirii în jurul căruia producătorii de smartphone-uri și-au construit campaniile de marketing. Iar „telefonul cu cameră” a devenit The King.
Ideea a fost că smartphone-ul era în primul rând o cameră cu un telefon atașat. Și avem acum, de la an la an, telefoane care fac fotografii mai bune, cu mai mulți megapixeli, fotografii mai clare, la lumină scăzută. Prin intermediul camerelor am întâlnit pentru prima dată mențiunea explicită, pe scară largă, a optimizării prin învățarea automată și AI.
Desigur, nu este ceva neobișnuit să vezi azi pe străzile orașelor pe cineva cu aparat foto în jurul gâtului sau cu o cameră video de mână.
Pentru fiecare tendință majoră, există puncte de rezistență. De-a lungul anilor, mass-media a exagerat adesea pasiunea tinerei generații – a generației Z, a generației Alpha sau oricare alta – pentru tehnologiile retro, începând cu valoroasele discuri de vinil și Walkman, și până la telefoane cu clapetă. Sau orice alte lucruri, considerate acum un soi de artefacte, care ofereau confort jurnaliștilor pre-digitali. Cei care se confruntă acum cu dispariția inexorabilă a unor obiecte din lumea materială cu care au crescut, și care s-a transformat în gadgeturi banale, concepute să încapă într-un buzunar.
