10. Laila Khaled
De origine palestiniană și refugiată în Iordania, Laila Khaled face parte din Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (PFLP). Femeia are la activ deturnarea a două avioane, în 1969 și 1970. Primul avion deturnat de Leila Khaled, în 1969, a fost forțat să zboare deasupra orașului Haifa, locul nașterii ei pe care a fost nevoită să îl părăsească în 1948 și pe care nu îl putea vizita din cauza interdicției de a intra pe teritoriul Israelian. Ea fost prinsă, în 1970, după încercarea de capturare a unui avion El Al în care se afla generalul maior israelian Aharon Yariv, șeful serviciului de spionaj electronic. Avionul ar fi trebuit să aterizeze în Amman, Iordania, dar pilotul a reușit să ajungă la Londra. Atunci a fost ucis partenerul ei, Patrick Aurguillo din Nicaragua.
9. Umm Anas
Absolventă a unui program special menit să creeze ”martiri cu bună ştiinţă”, ea s-a ocupat de instruirea multor femei din Fâșia Gaza care au devenit „bombe sinucigaşe“, evident,  în numele lui Allah. "Noi am fost creaţi să devenim martiri pentru Dumnezeu. Tot poporul palestinian a fost creat pentru a lupta în numele lui Dumnezeu", motivează ea gesturile sinucigașe. Ba chiar e glumeață: ”Dacă am aruca în evrei cu pietre, doar i-am speria puțin. Imaginați-vă cum e să vezi părți din corpul uman zburând spre tine”. Motivația ei de a deveni „bombă sinucigaşă“ e mai degrabă religioasă decât naționalistă. Umm Anas tocmai s-a căsătorit, ceea ce nu înseamnă că s-a răzgândit în privința martiriului.
8. Wafa el-Bass
S-a întâmplat în 2005: profitând de faptul că a primit o viză specială pentru îngrijiri medicale la un spital israelian, Wafa el-Bass a ascuns explozibil în lenjeria intimă, și a pornit spre spital cu gândul să-l arunce în aer. Posteriorul ei ”ciudat” n-a trecut însă neobservat, la graniță. Prin urmare, nu și-a putut duce planul la bun sfârșit.
7. Amna Muna
Vinovată de moartea lui Ofir Rahumun, un elev israelian în vârstă de 16 ani, Amna Muna este considerată un erou printre Rezistența palestiniană. Avea 25 de ani și lucra ca jurnalistă în Ramallah când l-a cunoscut pe Ofir într-o cameră de chat israelian. Dându-se drept turist sau imigrant (conturile variau) pe nume "Sali", la o lună de ”relație” on-line, Amna Muna a aranjat o întâlnire cu Ofir. După ce l-a ”recuperat” din stația de autobuz, Muna l-a dus pe elev într-un loc retras din apropierea oraşului Ramallah, unde îi așteptau complicii ei teroriști; Ofir Rahumun a fost împușcat de 15 ori.
6. Donna Maguire
Supranumită "Ingerul Morţii", Donna Maguire era, în urmă cu 20 de ani, cea mai de temut femeie din Europa. Voluntară în Armata Republicană Irlandeză (IRA), Maguire a fost implicată în bombardarea unei barăci a armatei britanice, la Osnabrück, în 19 iunie 1989. Ea a fost găsită vinovată şi de uciderea unui soldat britanic într-un atac cu bombă de la Hanovra, câteva zile mai târziu, plus asasinarea a doi turişti australieni pe care i-ar fi confundat cu soldaţi „sub acoperire”. Un prieten de familie a fost citat de presă spunând despre ea că:"A fost o fată obişnuită la suprafaţă, dar în interior era tare ca piatra”.
5. Jihad Jane aka Colleen Larose (foto 5)
Utiliza pseudonimele "JihadJane" sau "Fatima LaRose" şi recruta şi pregătea terorişti în Europa şi Asia. Născuta în Statele Unite şi domiciliată în Philadelphia, Colleen Larose este suspectată de "susţinere materială" a terorismului. Ea ar fi oferit "susţinere logistică, servicii de recrutare, un ajutor financiar, documente de identitate şi personal" în vederea pregătirii unor atentate în ţări din Europa şi din Asia de Sud. Ea e suspectată şi de legături cu un grup terorist arestat în Irlanda care plănuia asasinarea caricaturistului suedez Lars Vilks, care, în 2007, a realizat o caricatură înfăţişându-l pe profetul Mahomed cu un corp de câine.
4. Shabana şi Reshma Memon (foto 4)
Cele două surori vitrege din Sri Lanka şi organizaţia criminală D Company, condusă de miliardarul Dawood Ibrahim, sunt “creierii” atacului terorist din Mumbai, din 1993. Peste 250 de oameni au murit şi alţi 713 au fost răniţi în urma unor detonări cu bombă la bursa din Mumbai, în trenuri, hoteluri şi benzinării. Atentatele care au zguduit India au rămas în istorie cu numele de “Vinerea Neagră”.
3. Aafia Siddiqui (foto 3)
Cine nu a auzit de ea? Savanta de origine pakistaneză, Aafia Siddiqui a fost condamnată la 86 de ani de închisoare de către un tribunal din Statele Unite pentru că ar fi atacat, cu focuri de armă, agenţi FBI şi personal militar al unei unităţi americane staţionată în Afganistan. Femeia, în vârstă de 36 de ani şi mamă a trei copii, a ajuns în topul celor mai căutaţi terorişti şi a fost numită de Statele Unite noua imagine al-Qaeda. Presa americană a denumit-o Mata Hari şi femeia geniu a grupării teroriste. Se presupune că Aafia Siddiqui a strâns bani pentru organizaţie din donaţii şi contrabandă cu diamante.
2. Fusako Shigenobu (foto 2)
Adeptă a marxism-leninismului, Shinegobu e fondatoarea Armatei Roşii Japoneze (ARJ), care a devenit cunoscută pe plan mondial când unul dintre comandourile sale a atacat aeroportul Lod din Tel Aviv, operaţiune soldată cu 26 de morţi şi 76 de răniţi. Atacul a fost urmat de mai multe deturnări şi atentate cu bombă care au vizat ambasade. Fosta şefă a Armatei Roşii a fost arestată, în 2000, la Osaka, şi condamnată la 20 de ani de închisoare pentru atacurile din 1974 asupra ambasadei Franţei din Haga, Olanda. Se suspecteazş că ARJ este responsabilă şi de seria de atacuri asupra consulatelor americane din anii ’80.
1. Ulrike Meinhof (foto1)
Femeia asta le întrece în cruzine pe toate celelalte. Se spune despre Ulrike Meinhof că a fost diavolul în persoană; e unul dintre fondatorii Armatei Roşii din Germania, cel mai violent grup terorist de stânga din Germania de Vest, autodescriindu-se ca o “gherilă urbană comunistă”, de rezistenţă armată. RAF a fost formată în 1970, de către Andreas Baader, Gudrun Ensslin, Horst Mahler, Ulrike Meinhof, Irmgard Moller. Activitatea grupării consta în spargeri de bănci (pentru a face rost de bani), atacuri cu bombă asupra instalaţiilor militare americane de pe teritoriul german, asupra secţiilor de poliţie, dar şi a clădirilor ce aparţineau grupului de media deţinut de Axel Springer. Organizaţia teroristă a vrut să-l răpească şI pe creatorul de modă Karl Lagerfeld, în anii ’70
În aprilie 1975, gruparea a ocupat ambasada vest-germană din Stockholm, iar doi ostatici au fost ucişi după ce guvernul de la Bonn a refuzat să satisfacă cerinţele teroriştilor. Doi dintre terorişti şi-au pierdut la rândul lor viaţa din cauza detonării explosibililor pe care îi plantaseră în clădire. Baader, Ensslin, Meinhof şi Jan-Carl Raspe au fost prinşi şi  judecaţi.
În 1976, Ulrike Meinhof a fost găsită spânzurată în celulă. În timpul procesului, atacurile au continuat. În aprilie 1977, procurorul Sigfried Buback, şoferul său şi bodyguardul au fost împuşcaţi în maşină, la stop, de membri RAF. 
Membrii grupării au ucis majoritatea persoanelor imediat după răpire şi nu au eliberat pe nimeni in schimbul banilor, deşi au cerut răscumpărare pentru eliberarea unui mare industriaş, Hanns Martin Schleyer. Printre alte victime asasinate se numără şeful Deutsche Bank, Alfred Herrhausen, şi un membru al consiliului de conducere al companiei Siemens, Karl Heinz Beckurts.
Gruparea Armata Roşie, care şi-a anunţat autodizolvarea în 1998, este considerată responsabilă de uciderea a 34 de persoane, în perioada 1970 – 1991. 26 dintre membrii organizaţiei au fost ucişi şi alţi 26 au fost prinşi şi condamnaţi la închisoare pe viaţă.