De la 1 septembrie 2018 becul cu halogen va ajunge pe această listă, întrucât următoarea etapă a reglementării UE prevede interzicerea surselor de iluminat non-direcționale cu halogen – cunoscute altfel ca „becurile standard în formă de pară sau lumânare”. Pentru locuințele din România, acest lucru marchează următorul pas spre un stil de viață mai ecologic, care reduce semnificativ consumul de energie – și aduce un alt articol comun mai aproape de dispariție.

Privitul imaginilor din vacanță ale familiei cu ajutorul unui proiector cu diapozitive sau ascultatul la Walkman sunt acum activități ale trecutului, care au fost înlocuite ca urmare a schimbărilor tehnologice și sociale.

“Interzicerea treptată a becurilor cu halogen este dovada unui angajament asumat la nivel european pentru economisirea energiei și reducerea amprentei de carbon. Acest lucru nu este doar o oportunitate de a beneficia de facturi reduse la curent electric, ci oferă consumatorilor posibilitatea de a alege o anumită temperatură de culoare, calitate și design, atunci când se face trecerea la becuri cu LED”, a declarat Bogdan Balaci, Director General Philips Lighting/Signify pentru Sud-Estul Europei.

Signify a încheiat cu parteneriat cu Deborah Sugg Ryan, profesor la Universitatea din Portsmouth, pentru a dezvălui topul articolelor casnice dispărute din ultimele decade. După ce a examinat mai multe locuinţe, profesorul Sugg Ryan a indicat mai multe articole care au evoluat treptat sau au fost eliminate – becul incandescent ocupând un loc printre cele mai recente articole ce completează această listă.

  1. Becul incandescent
  2. Telefonul fix cu disc
  3. Pick-up-ul
  4. Pagini aurii
  5. Video-ul
  6. Walkman-ul
  7. Faxul
  8. Maşina de scris
  9. Discheta
  10. Modemul dial-up

Holul

Telefon fix cu disc

Telefonul fix cu disc este o curiozitate pentru adolescenții de astăzi care au crescut cu telefoane cu butoane și cu ecran tactil. Părinții vigilenți au blocat tastatura pentru a împiedica adolescenții să facă apeluri lungi, costisitoare. Când Serviciul de Telecomunicații Britanic a fost privatizat în 1984, o nouă gamă de telefoane a devenit disponibilă pentru închiriere și vânzare, iar telefonul cu disc rotativ a dispărut treptat. În ciuda dispariției telefonului cu disc rotativ, expresiile „formează un număr” și „închide” (însemnând a așeza receptorul la loc în furcă) se folosesc și azi.

 

Masa pentru telefon

În mod tipic, gospodăriile aveau doar un telefon, care era păstrat pe o poliță sau o masă în hol. Acest lucru a dus la dezvoltarea mesei pentru telefon, care a fost foarte populară între anii 1920 și 1960. Masa pentru telefon consta în mod tipic într-o singură piesă de mobilier formată dintr-un scaun, lângă care se afla o poliță pe care era aşezat telefonul, iar dedesubt erau agendele de telefon și Pagini Aurii. Multe gospodării țineau o cutie cu bani pe poliță pentru a plăti apelurile telefonice sau o clepsidră, pentru ca utilizatorii să vorbească puțin la telefon. Declinul său a început odată cu apariţia telefonului fără fir.

Sufrageria

Aparatul video sau VCR

Disponibil din 1963, aparatul VCR a atins succesul pe piață în 1975, majoritatea oamenilor mai degrabă închiriindu-l, deoarece era foarte costisitor. Caseta video avea câteva inconveniente, printre care o lungime limitată din cauza căreia înregistrările erau tăiate brusc, uzându-se în timp. Pe la finele anilor 1980, mai mult de jumătate dintre locuințe aveau un aparat video. DVD playerele au devenit populare în anii 1980 și 1990, însă înregistrările video au persistat, deși DVD-urile au devenit disponibile, până când camerele video digitale au devenit tot mai accesibile ca preț.

Albumul de fotografii

Puțini dintre noi mai printează fotografiile, acum când există camerele telefoanelor mobile performante, iar rețelele de socializare acționează ca un portal pentru instantaneele noastre preferate.

“Familia mea nu poate fi singura cu copilul cel mare născut la finalul anilor 1990 și care păstrează poze din primii săi ani de viaţă într-un album foto, dar și cu un copil mai mic, născut în noul mileniu, ale cărui poze sunt stocate într-o aplicaţie foto pe computer,” a spus Deborah Sugg Ryan, Profesor la Universitatea din Portsmouth.

 

Proiectorul și diapozitivele de 35 mm

Disponibile din 1936 pentru camerele fixe, diapozitivele de 35 mm erau populare printre fotografii amatori ca urmare a costului developării fotografiilor și deteriorării printurilor color, care tindeau să se decoloreze. Pregătirea unei prezentări de diapozitive era un ritual; trebuia ca diapozitivele să fie încărcate corect în tavă, cu fața în jos și înapoi. În plus, becul proiectorului trebuia înlocuit frecvent și proiectoarele se puteau bloca, supraîncălzi și chiar arde. Diapozitivul de 35 mm a început să decadă în anii 1970, când costurile developării au scăzut și calitatea s-a îmbunătățit, fiind înlocuit de fotografia digitală în anii 1990, spre fericirea celor care se temeau de invitația vecinilor: „Ai vrea să vii pe la mine să vezi diapozitivele din vacanță?”

Bucătărie

Cazanul de spălat rufe și presa pentru haine ude

Până în anii 1960, spălatul rufelor a fost cea mai grea sarcină domestică pentru majoritatea femeilor, realizată de obicei în zilele de luni şi durând întreaga zi. Spălatul rufelor se făcea într-un cazan, aflat de obicei în bucătărie, fie într-un bazin larg, cu spațiu dedesubt pentru aprinderea focului, fie fără suport și alimentat cu gaz sau electricitate pentru încălzirea apei. Hainele albe erau frecate de o scândură pentru spălat și apoi fierte în cazan, învârtite și agitate manual cu un băț. Hainele aburinde erau apoi scoase din cazan cu o bară lungă sau clești, acest proces fiind unul periculos. Urma ulterior clătirea și stoarcerea manuală sau cu o presă, care era o sarcină foarte grea. Cazanul a fost înlocuit de chiuveta dublă în anii 1960, mașinile automate de spălat de haine, fără îndoială cele mai utile aparate casnice, devenind predominante în anii 1970.

Dulapul ‘Easiwork’ sau bufetul de bucătărie

 

Până la mijlocul anilor 1920 majoritatea comercianților de mobilă au vândut cel puțin un model de bufet de bucătărie, care era disponibil într-o varietate largă de mărimi, prețuri și specificații. Acestea aveau forma unui dulap de sine stătător cu multe uși și sertare. Acestea încorporau de obicei o sită de făină, un coș de făină, un sertar de pâine cu garnituri metalice, un făcăleț, o listă de cumpărături, un recipient pentru zahăr și borcane de depozitare. Exista un blat glisant sau rabatabil pentru pregătirea mesei și de asemenea un frigider pentru carne ; cele mari includeau și plăci de călcat haine. Bucătăriile astfel amenajate au avut nevoie de mult mai mult timp pentru a-și face loc în locuințe și până la începutul anilor 1960 nu erau foarte des întâlnite în casele familiilor cu nivel de trai mediu. Această bucătărie integrată într-un bufet ar trebui readusă la viață pentru bucătăriile urbane compacte contemporane.

Dormitor

Aparat electric de ceai

„Aparatul automat de făcut ceai”, alimentat cu gaz, a fost brevetat de Samuel Rowbottom în 1891. Conceput pentru a fi utilizat lângă pat pentru a fierbe ceai dimineața, acesta includea un ceas cu alarmă analog, care declanșa mecanismul de fierbere a apei, folosind aburul pentru a împinge apa printr-un tub în ceainic. Versiunile alimentate de curent electric au devenit disponibile în anii 1930, unele incluzând și o lampă. În anii 1970, ceainicele au atins un statut fără precedent ; se estima că se găseau în 2 milioane de locuințe. În 2010, a fost readus la viață în versiunile „alb retro” și „cream vintage”, cât și în versiunea modenă cu ceas LCD.

Combina audio

Combina audio sau boombox-ul a fost un aparat ce se regăsea în multe dormitoare ale adolescenților anilor 1970 și 1980, dar era și portabil. Era prevăzut cu un receptor radio AN/FM și unul sau două casetofoane audio/ aparate de înregistrate audio, sunetul fiind emis printr-un amplificator integrat și două sau mai multe boxe. Era deseori purtat pe un umăr, mai degrabă decât de mâner, din motive practice, dar și ca simbol al statutului. Declinul casetelor audio și dezvoltarea CD-urilor audio a condus la declinul boombox-ului, odată cu MP3 playerele și telefoanele inteligente. Walkmanul a înlocuit boomboxul pe stradă. În dormitoarele adolescenților, boomboxul a fost înlocuit de boxe și stații cu Bluetooth.

Biroul

Asistent personal digital sau PDA

 

Asistentul personal digital a fost predecesorul telefonului mobil. Primul a fost organizatorul Psion, lansat în 1984, care a devenit un obiect extrem de râvnit. Era un computer personal mobil de mici dimensiuni, dezvoltat inițial pentru afaceri, dar și-a făcut loc și în gospodării, putând fi utilizat pentru notițe, liste, calcule, agende de telefon și calendar de programări. PDA-urile au fost înlocuite în final de telefoanele inteligente la începutul anilor 2010. Termenul de „asistent personal digital” a fost reciclat acum de tehnologie și este utilizat pentru a face referire la programul de recunoaștere vocală cu inteligență artificială care poate răspunde la întrebări.

Casetofonul portabil (Walkman)

Casetofonul audio portabil original Walkman a fost lansat în anul 1980 și a schimbat modul în care oamenii ascultau muzică. Pentru adolescenți, a înlocui boombox-ul de dimensiuni mari. Walkman-ul compact și ușor putea fi utilizat în timpul mersului, călătoritului sau al jogging-ului. Spre sfârșitul anilor 1990 casetele cu bandă au fost înlocuite de noile tehnologii digitale precum CD-ul, MinicDisc și MP3. Ca și PDA-ul, casetofonul portabil a fost înlocuit de telefonul inteligent. Cu toate acestea „efectul Walkman-ului” persistă prin intermediul telefonului inteligent, care a fost de asemenea învinuit pentru izolare, comportament neadecvat și narcisism.