Revista Capital a realizat în luna mai a acestui an prima ediție a suplimentului de medicină care a reunit 100 de Performeri din Sănătate din mai multe arii: medici, companii din pharma, clinici, rețele de spitale de stat și private din România.
Unul dintre cei nominalizați la categoria „Medici” a fost și Mugurel Bosînceanu, care este medic primar chirurgie toracică, supraspecializat ȋn chirurgie robotică toracică.
Ce înseamnă viața pentru dumneavoastră?
Cred cu tărie că viața este darul nostru cel mai de preț de la Dumnezeu. Cred că este necesar să o luăm că atare, cu bune și rele, cu ce ne oferă, și să nu încercăm să îi schimbăm cursul. Chiar dacă sunt medic, și medicina se bazează pe știință, consider că fără Dumnezeu nu am putea să facem nimic.
Eu încerc să mă bucur de viață, să acumulez experiențe, și fiecare zi este un nou început. După cum zice și Seneca, “Ca o piesă de teatru așa este viața: nu contează cât de mult a ținut, ci cât de frumos s-a desfășurat”.
Care credeți că este responsabilitatea care vă revine, odată cu expertiza pe care nimeni nu vi-o poate contesta?
În primul rand, responsabilitatea față de pacienți, de a le pune la dispoziție cele mai potrivite tehnici chirurgicale, în lupta lor cu boala; de a le îngriji și trupul și sufletul, de a îi ajuta să depășească momente de cumpănă ale existentei lor, pentru că diagnosticul de tumoră pulmonară este unul grav.
In plus, responsabilitatea față de colegii mai tineri, de a le deschide calea în profesie, de a le arăta drumul pe care trebuie să meargă, de a le împărtăși în integralitate cunoștințele teoretice și practice pe care le-am obținut în mulții ani de practică, de a îi motiva să mă depășească, să fie mai buni decât mine.
Nu în ultimul rand, responsabilitatea față de mine însumi, de a munci necontenit, de a învăța permanent, în așa fel încât în fiecare zi a vieții mele să fiu un profesionist și un om mai bun decât am fost ieri.
Pe plan global, societatea omenească nu este tocmai la apogeul său științific, cum vedeți lumea peste 10 ani?
Cu siguranță lumea peste 10 ani va fi mult mai avansată din punct de vedere tehnologic. Este o certitudine!
Referindu-mă numai la chirurgia robotică, care astăzi este principalul meu focus profesional, cred cu tărie că peste 10 ani vom face chirurgie robotică remote, vom dispune de noi platforme chirurgicale robotice (care vor democratiza costurile mari din prezent) și, cu siguranță, vom oferi pacienților noștri o chirurgie mai puțin traumatizantă, invazivă. Cred de asemenea cu tărie, că indiferent de progresele realizate de oncologie și radioterapie, care sunt evidente, chirurgia vă juca întotdeauna un rol în diagnosticul și tratamentul bolii neoplazice.
Ce mi-aș dori însă cel mai mult, peste 10 ani, este să văd o lume mai sigură – fără conflicte militare, cu o gestionare optimă a resurselor planetei, cu o grijă și atenție mult mai mari, la mediul înconjurător. Practic, o lume mai bună, în care să trăim în armonie cu natura, și pe care să o predăm în stare excelență generațiilor viitoare.
Care ar fi principalele calități de care trebuie să dea dovadă un tânăr ce ar dori să vă calce pe urme?
Mă uit la mine și mă gândesc cât de greu a fost să ajung aici, dar cred că fără câteva lucruri esențiale este greu să reușești în orice domeniu, mai ales în medicină.
Medicina înseamnă învățare, dar învățare continuă. Pentru orice medic la început de drum, consider că este imperios necesar să aibă bune cunoștinte academice pe care să le fructifice toată viața. Știu că trăim într-o era în care timpul personal este important, dar pentru un chirurg, capacitatea de a lucra susținut, fără a se uita la ceas, este o calitate esențială.
Viitorii medici care se gândesc să devină chirurgi trebuie să fie conștienți că chirurgia înseamnă presiune, stres, concentrare, fiindcă situații stresante vor fi în fiecare zi.
Pe lângă calitățile pe care le au sau le dobândesc pe parcurs, nu trebuie să uite niciodată că pacientul este cel mai important, că medicina este un domeniu complex și că viețile unor oameni depind de noi. De aceea este important că medicii să fie empatici, să discute cu pacienții ,,pe limba lor”, așa cum se zice, și să gestioneze fiecare caz cu tact, sensibilitate, compasiune și înțelegere.
Din punct de vedere profesional, munca în echipa și atenția la detalii sunt esențiale. Chirurgia se face doar în echipă, iar în cele mai multe cazuri, chirurgul este liderul unei echipe.
Care este cel mai important lucru pe care l-ați desprins din experiența dumneavoastră de până acum?
Momentul esențial care mi-a marcat cariera…
Stagiul pe care l-am făcut la Toulouse – Hospital Larrey și întâlnirea cu mentorul meu, profesorul Marcel Dahan, una dintre figurile importante ale chirurgiei toracice franceze, chirurg inovator, cercetător, fost președinte al SFCTCV (vreme de peste 20 ani).
Am luat contact cu medicina de excelență, modernă, orientată prin tehnologie către pacient. Veneam de la Iași, lucram în cadrul Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie, după examenul de rezidențiat în 1997, în condiții de lucru la nivelul anilor ‘70 ai secolului trecut. La Toulouse am descoperit un spital modern, Spitalul Larrey, care se deschisese exact când am ajuns eu acolo, în 2003, și în care condițiile de a practica medicina erau cu adevărat moderne.
Domnul profesor Dahan a fost mentorul meu, de la el am învățat ce înseamnă medicina de excelență, ce înseamnă munca grea și susținută în blocul operator, în consultații, pe secție cu pacienții.
Care considerați că ar fi cea mai urgentă măsură pe care ar trebui să o adopte statul în domeniul în care activați?
Cea mai urgenta măsură pe care statul român ar trebui să o ia în domeniul sănătății ar fi reconfigurarea completă a infrastructurii publice de sănătate. Avem nevoie de un plan pe 10 – 15 – 20 de ani, de construcție de zero a unei noi infrastructuri spitalicești, modernă, adaptată normelor actuale ale practicilor medicale occidentale și care să acopere întreagă arie geografică a țării noastre.
De asemenea, asigurarea unei finanțări corecte a actului medical, fără de care este imposibil să sperăm la o dezvoltare a sistemului medical românesc și asigurarea accesului la un act medical de calitate pacienților români.
În spitale moderne și cu finanțare suficientă a actului medical, corpul medical bine pregătit al României va putea furniza îngrijiri medicale de calitate populației acestei țări.