Companiile prinse cu mâţa în sac de către Consiliul Concurenţei au „încasat” în 13 ani amenzi de 390 de milioane de lei. Cele mai consistente zece sancţiuni însumează 297 de milioane de lei - peste trei sferturi din suma totală. Domeniile în care s-au aplicat cele mai multe penalizări sunt industria alimentară, segmentul materialelor de construcţii, sectorul farmaceutic, dar şi în servicii – cablu TV, transporturi, asigurări, tichete de masă. „Cazuril
Companiile prinse cu mâţa în sac de către Consiliul Concurenţei au „încasat” în 13 ani amenzi de 390 de milioane de lei. Cele mai consistente zece sancţiuni însumează 297 de milioane de lei – peste trei sferturi din suma totală.
Domeniile în care s-au aplicat cele mai multe penalizări sunt industria alimentară, segmentul materialelor de construcţii, sectorul farmaceutic, dar şi în servicii – cablu TV, transporturi, asigurări, tichete de masă.
„Cazurile mari pe care le-a avut în ultima vreme Consiliul au fost în industria cimentului şi o serie de cazuri pe sănătate, care iar este un sector cu firme mari, dar şi un sector de achiziţii publice şi cred că este mai uşor să apară genul de înţelegeri neconcurenţiale, pentru că avem de a face cu licitaţiile şi cu achiziţiile publice. De asemenea, mai sunt şi bunurile de consum”, a declarat pentru Capital.ro Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei. Totodată, anchetele îndelungate, a căror medie de desfăşurare este de 26 de luni, au scos la iveală 322 de cazuri de încălcare a politicii concurenţiale.
„Cauzele frecvente care au dus la penalizarea companiilor au fost încălcarea Legii concurenţei şi anume articolul 5 (înţelegeri privind participarea la licitaţie cu oferte trucate, înţelegeri de fixare concertată a preţurilor), articolul 6 (abuz de poziţie dominantă) precum şi articolul 15 (încălcarea obligaţiilor agenţilor economici în domeniul concentrărilor economice, prin omisiunea norificării şi/sau punerea în practică a unei operaţiuni înainte de emiterea unei decizii de către Consiliul Concurenţei)”, susţine Chiriţoiu.
Toate amenzile date de Consiliului Concurenţei, contestate în instanţă
Afacerile cu insulină i-au costat foarte mult pe jucătorii pieţei medicamentelor pentru diabet. Probabil, glicemia reprezentanţilor companiei Mediplus Exim a crescut vertiginos în 2008, când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a anunţat decizia în procesul de contestare a amenzii dată de Consiliul Concurenţei. Curtea a respins recursul distribuitorului de produse farmaceutice şi l-a obligat la plata amenzii de peste 49 de milioane de lei.
Nu atât de ghinionistă a fost Societatea Naţională Romtelecom, ba chiar s-ar putea spune că 2002 a fost cu noroc, ţinând cont de reducerea cu 50% a amenzii aplicate iniţial de Consiliul Concurenţei. Astfel, de la 80,94 milioane lei, sancţiunea operatorului telecom a ajuns la 40,5 milioane lei.
Cartelul de fixare a preţurilor în industria cimentului a fost sancţionat în 2005 cu amenzi de peste 98 de milioane de lei. Din această sumă, doar 66,7 milioane lei au fost achitaţi pentru practici neconcurenţiale. Carpatcement a fost salvată de la plata a circa nouă milioane de euro de către instanţele de judecată.
Nici CFR Marfă nu a scăpat de sub vizorul inspectorilor de concurenţă. În 2006, compania a fost nevoită să plătească la bugetul de stat aproape 27 de milioane de lei pentru abuz de poziţie dominantă.
Afacerea cu insulină l-a atras într-o înţelegere de împărţire a pieţei şi pe distribuitorul de medicamente Relad Pharma. Devenind colegă de suferinţă cu Mediplus Exim, Relad Pharma a fost obligată la plata a 26,3 milioane de lei în 2008, cu aproape jumătate mai puţin decât deţinătorul locului întâi.
Tot de aceeaşi boală părea să sufere şi operatorul telecom UPC România, însă cu anumite complicaţii. Astfel, în 2006, înţelegerea de împărţire a pieţei şi abuzul de poziţie dominantă, înscrise în diagnosticul dat de inspectorii de concurenţă, au dus la eliberarea unei „reţete” în valoare de aproximativ 25 de milioane de lei.
În anul 2005, compania Wrigley România a fost găsită vinovată de fixarea preţurilor de revânzare şi convenirea împărţirii pieţelor de desfacere. Sancţiunea pentru aceste practici neconcurenţiale a fost stabilită la circa 20 de milioane de lei. În acest caz, procesul de contestare a amenzii este încă pe rol, iar următoarea dată de prezentare în instanţă a fost stabilită la 21 octombrie 2009.
Tot în 2005, Colgate – Palmolive a fost amendată cu 10,6 milioane de lei pentru fixarea preţului minim de vânzare. În instanţă, compania a avut câştig de cauză.
Instanţele de judecată, colac de salvare pentru firmele amendate
Amenzile descurajante, prevăzute de Legea concurenţei, de până la 10% din cifra de afaceri, încurcă multe businessuri. Astfel, toate deciziile Consiliului Concurenţei au fost contestate în faţa instanţelor de judecată. În 85% din cazuri, judecătorii au dat câştig de cauză autorităţii de reglementare în domeniul concurenţei. Cu toate acestea, unele sancţiuni au fost reduse pregnant sau chiar anulate. „Cel mai dureros caz a fost când Înalta Curte a anulat amenda dată cartelului cimentului pentru una din firme. Două au plătit, a treia a fost exonerată de Înalta Curte. Deci sunt şi cazuri în care firmele au câştig de cauză”, a spus preşedintele Consiliului Concurenţei.
Procesele întârzie colectarea amenzilor dacă firmele sancţionate obţin în instanţă suspendarea plăţii până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti. “Contravaloarea amenzii rămâne în patrimoniul contravenientului, deşi sancţiunea administrativă a fost aplicată în mod legal. În stadiul actual al legislaţiei, în afară de apărarea optimă în dosarele de suspendare a executării amenzii, nu există o altă soluţie la problema tergiversării plăţii în cazul amenzilor acordate de instituţia noastră”, explică Chiriţoiu.
Liderii de piaţă pot face adesea jocurile şi pot fi scoşi „basma curată” de către instanţele de judecată, în ciuda anchetelor anevoioase desfăşurate de inspectorii de concurenţă. Situaţia este similară şi în cazul înţelegerilor dintre companii şi furnizori. „Celelalte tipuri de încălcări ale legii ar putea fi înţelegeri pe verticală, adică între furnizori şi o firmă care primeşte servicii din partea lui. Acestea sunt de multe ori mai greu de dovedit. Dacă avem abuz din punct de vedere dominant, asta ar însemna ca un operator să aibe o poziţie dominantă, să fie o firmă foarte mare şi să dovedeşti că ea a abuzat de poziţia pe care o are. Astfel de aspecte sunt mai greu de dovedit şi mai greu de acceptat de instanţă şi sunt mai puţin frecvente cazurile”, a subliniat Bogdan Chiriţoiu.
Cum poţi scăpa de amenda Consiliului Concurenţei?
Autoritatea de reglementare a practicilor concurenţiale şi-a propus să scurteze perioada de colectare a amenzilor, dar şi să evite confruntările în instanţă. Politica de clemenţă, pusă în practică din 2005 de Consiliul Concurenţei, îi sprijină pe cei mai cooperanţi agenţi economici implicaţi în carteluri. Prin oferirea unor date esenţiale, menite să ducă la soluţionarea rapidă a anchetei, ei pot primi o reducere substanţială a amenzii sau, în cel mai fericit caz, anularea acesteia.