Recunoscuți pe stradă, mediatizați până la absurd, aplaudați de zeci de mii de oameni în cor, cei mai mulți jucători ajunși în așa-numitul „fotbal mare“ nu reușesc să-și mai țină picioarele pe pământ. Din fericire, Mirel Rădoi nu este unul dintre ei. Triplu campion al României, participant la opt cupe europene și semifinalist în UEFA, Rădoi a părăsit țara în 2009. Îl urma astfel pe fostul său antrenor, Cosmin Olăroiu, la campioana Arabiei Saudite, Al-Hilal, în urma unui transfer de 6 milioane de euro. În mai puțin de un an, devenea primul căpitan străin din istoria echipei. Apoi, în iulie 2011, a plecat la altă formație din campionatul saudit, Al Ain, sub bagheta aceluiași antrenor. În urma mutării, i s-a garantat un salariu anual de 2,5 milioane de euro, sumă ce concura veniturile primite pe sezon de cel mai de succes fotbalist român de la acea vreme, Cristi Chivu. Între timp, a ajuns la un salariu de 4 milioane de euro, venit ce îl clasează autoritar în vârful topului celor mai bine plătiți sportivi români. Astăzi, Mirel Rădoi stă departe de ochii opiniei publice din țară, unde nu s-a mai întors nici pentru a participa la echipa națională (pe care a declarat că nici el „nu o mai poate ajuta“).
Sportul-rege și sporturile-cenușăreasă
La nivel mondial, fotbalul este considerat unul dintre cele mai bănoase sporturi, însă nu deține monopolul. Concurență îi fac baschetul, boxul, tenisul sau, în State, golful, fotbalul american și baseballul.
La noi, în schimb, situația se tranșează ușor: fotbalul și restul. Nu este nicio exagerare. De exemplu, chiar dacă cel de-al doilea cel mai bine plătit sport din Europa, tenisul, este reprezentat decent de România (vezi tabelul stânga-jos), cei mai buni șase jucători ai țării au strâns în întreaga carieră cât câștigă cel mai bine plătiți șase fotbaliști într-un singur sezon. În timp ce Roger Federer, Rafael Nadal sau Maria Sharapova adună anual 20-30 de milioane de euro doar din sponsorizări, tenismenii noștri sunt mulțumiți dacă se găsește o companie care să le asigure transportul și echipamentul (să nu uităm că a existat o perioadă în care Victor Hănescu juca încălțat în adidași cumpărați din bazar).
Datorită performanțelor foarte bune în cupele internaționale, al treilea cel mai bine plătit sport din România este handbalul feminin. Salariile anuale ce revin handbalistelor nu depășesc, însă, decât arareori pragul de 100.000 de euro – sumă decentă, dar irelevantă prin comparație cu restul sporturilor.
Surpriza vine din box, sport redevenit popular abia în ultimii ani, datorită performanțelor, controversate sau nu, realizate de Lucian Bute. În lipsa unor informații oficiale, este greu de calculat cu precizie ce avere a acumulat pugilistul de-a lungul întregii cariere, însă putem estima că a depășit pragul de zece milioane de euro. Astfel, dacă la primele meciuri disputate în ringul profesionist primea, în schimbul victoriei, 200.000 de dolari, în 2011 cota îi crescuse spre două milioane de dolari. Numai în acel an, singurul pentru care există disponibile datele necesare, Bute a câștigat 5,2 milioane de dolari din doar trei meciuri.
După un 2012 mai puțin norocos, marcat de înfrângerea la Carl Froch, boxerul a început 2013 chiar mai rău, cu o accidentare la umăr care nu i-a permis să lupte, în 25 mai, pentru titlul la categoria semigrea. În plan financiar, lovitura a fost poate chiar mai puternică: potrivit publicațiilor de peste ocean, meciul ar fi fost cel mai bănos organizat vreodată în Canada, Bute urmând să fie plătit cu un milion de dolari.
Sponsorii se țin deoparte
Calculul veniturilor sportivilor este extrem de complicat: în fotbal, baschet sau handbal, jucătorii au un salariu anual de bază, la care se adaugă diverse sporuri de performanță, însă în tenis sau box, plata se face în funcție de numărul de competiții jucate și, evident, de rezultatele obținute la acestea. Apoi, vin veniturile din vânzarea imaginii.
Dacă la noi reprezentanții sportului cu balonul rotund au cvasimonopol pe sponsorizări și venituri din publicitate (și acestea adesea nesemnificative), în Vest marii sportivi ajung, atunci când sunt ajutați și de rezultate, și de charismă, și de impresari, să obțină până la 90% din veniturile anuale exclusiv din surse externe.
La nivel global, sponsorii fac legea
Tot fotbaliștii domină și clasamentul internațional. Totuși, în ciuda veniturilor fabuloase produse de aceștia din activitatea sportivă sau din vânzarea imaginii, când vine vorba de averi, sportul-rege este boxul
Pentru lumea fotbalului, mai 2012 va rămâne consemnată ca luna în care două legende au decis să spună adio balonului rotund: vorbim, evident, de retragerea din poziția de antrenor a lui Alex Ferguson și, în paralel, de decizia lui David Beckham de a pune punct unei cariere spectaculoase, întinse de-a lungul a două decenii. „Nu îi plângeți de milă, ani buni de-acum încolo va rămâne tot printre cei mai bogați sportivi din lume“, au titrat publicațiile care s-au apucat să-i calculeze averea. De altfel, ediția de anul acesta a clasamentului Forbes al celor mai avuți fotbaliști de pe glob îl clasează chiar pe prima poziție, ziariștii revistei americane reușind să pună cap la cap averea acumulată în ultimul an nu numai din salariu (nu prea impresionant, ținând cont că Beckham ajunsese, la 37 de ani, cel mai „vârstnic“ jucător din liga franceză), ci și din contractele de publicitate. Rezultatul? 35,6 milioane de euro, din care 80% reprezintă sume provenite din promovarea unor mărci din cele mai diverse domenii: producătorul de articole sportive Adidas (cu care are contract pe viață), gigantul textil H&M, marca de cosmetice Coty, producătorul de ceasuri Breitling. Ba chiar, deși nu a jucat niciodată în Asia, Beckham are un contract masiv de publicitate cu Liga Chineză de Fotbal.
În general, în cazul supervedetelor sportului, cum este cazul lui Lionel Messi sau Tiger Woods, salariul reprezintă doar o pondere minoră din totalul veniturilor. Un caz deosebit este cel al Mariei Sharapova (foto), de peste cinci ani cea mai bine plătită femeie din lumea sportului: în ultimul an, veniturile câștigate din participarea la turneele de tenis nu au depășit 5% din averea acumulată din alte surse.
Ceea ce nu înseamnă că sumele primite de sportivi „pe căi oficiale“ – grație activității de bază – ar fi neglijabile.
Salarii cu multe zerouri
Dacă în România topul veniturilor sportivilor este dominat autoritar de fotbal, în clasamentul internațional, primul reprezentant al sportului-rege apare abia pe poziția a cincea. Astfel, în ultimele 12 luni, lider este boxerul american Floyd Mayweather, cu 65,5 milioane de euro, urmat la mare depărtare de actualul vicecampion la Formula 1, Fernando Alonso, cu 30 de milioane, apoi de Alex Rodriguez (jucător al echipei de baseball New York Yankees), cu 23 de milioane de euro. Clasamentul este continuat de baschetbalistul Kobe Bryant, cu 21,5 milioane, și de ivorianul Samuel Eto‘o, care, cumva imprevizibil, are un salariu consistent mai mare decât al celor mai mari nume din fotbalul actual, Lionel Messi sau Cristiano Ronaldo (vezi tabel).
