În schimb, primul şi-a realizat circa 90% din venituri din restricted stock (în traducere, un pachet de acţiuni care intră în proprietatea directorului doar în momentul în care acesta întruneşte anumite condiţii, fie o serie de criterii de performanţă, fie un anumit număr de ani petrecuţi în companie), al doilea – din venituri din opţiuni. Acestea sunt, de altfel, cele mai răspândite metode de remunerare a managerilor generali ai marilor companii.
De remarcat, apoi, că nu toţi cei intraţi în clasament au fost activi în intervalul decembrie 1999 – decembrie 2009, luat ca referinţă de realizatori. Este cazul foştilor directori generali ai: Yahoo (retras din funcţie în 2007), Cendant (2006), UnitedHealth Group (2006) şi al Bank of America Home Loans, fostă Countrywide Financial (2008). Evident, dacă aceştia ar fi completat deceniul, s-ar fi clasat mult mai sus în clasamentul întocmit de Wall Street Journal.
Cu toţii însă şi-au rotunjit veniturile atât în timpul activităţii, cât şi ulterior, ţinând discursuri despre reuşita lor în viaţă şi în companii. Pe bani buni, după cum o arată clasamentul celor mai bine plătiţi speakeri. Clasament în care oamenii de afaceri concurează cu cele mai sonore nume din politică.
