Cel mai interesant aspect legat de clasamentul celor mai bogaţi directori generali este structura veniturilor realizate de aceştia în ultimii zece ani. De pildă, doi dintre cei mai bogaţi cinci CEO, Steve Jobs şi Richard Fairbank, nu au avut, în ultimul deceniu, niciun salariu fix.
În schimb, primul şi-a realizat circa 90% din venituri din restricted stock (în traducere, un pachet de acţiuni care intră în proprietatea directorului doar în momentul în care acesta întruneşte anumite condiţii, fie o serie de criterii de performanţă, fie un anumit număr de ani petrecuţi în companie), al doilea – din venituri din opţiuni. Acestea sunt, de altfel, cele mai răspândite metode de remunerare a managerilor generali ai marilor companii.
De remarcat, apoi, că nu toţi cei intraţi în clasament au fost activi în intervalul decembrie 1999 – decembrie 2009, luat ca referinţă de realizatori. Este cazul foştilor directori generali ai: Yahoo (retras din funcţie în 2007), Cendant (2006), UnitedHealth Group (2006) şi al Bank of America Home Loans, fostă Countrywide Financial (2008). Evident, dacă aceştia ar fi completat deceniul, s-ar fi clasat mult mai sus în clasamentul întocmit de Wall Street Journal.
Cu toţii însă şi-au rotunjit veniturile atât în timpul activităţii, cât şi ulterior, ţinând discursuri despre reuşita lor în viaţă şi în companii. Pe bani buni, după cum o arată clasamentul celor mai bine plătiţi speakeri. Clasament în care oamenii de afaceri concurează cu cele mai sonore nume din politică.
