De cele mai multe ori, angajaţii disponibilizaţi primesc drept consolare un pachet compensatoriu de şase-opt salarii. Există însă şi excepţii: în timp ce unele firme nu le dau foştilor angajaţi decât echivalentul unui venit lunar, altele le oferă nu mai puţin de 25.
Din experienţa proprie, Mihai Marian, avocat senior în cadrul firmei Boştină&Asociaţii, spune că cele mai consistente pachete compensatorii sunt acordate de companiile din sectoarele energie, petrol, gaze, telecomunicaţii, dar şi de către instituţiile publice sau societăţile în care statul deţine participaţii. Într-adevăr, foştii angajaţi ai Enel, CEZ, Distrigaz sau EON stau, alături de Electrica, Romtelecom şi RA-APPS, în clasamentul celor mai bine plătiţi şomeri.
Împreună, organizaţiile enumerate mai sus au renunţat în ultimul an la circa zece mii de oameni, folosind, în mare, trei metode: pe de o parte, disponibilizările colective, pe de alta, pensionarea anticipată şi plecările voluntare. Prin acestea din urmă, companiile le oferă angajaţilor care urmează a fi afectaţi de concediere posibilitatea de a înceta raporturile de muncă prin acordul părţilor, în schimbul unor compensaţii băneşti al căror cuantum este superior celor pe care le-ar încasa dacă ar fi concediaţi, precizează Şerban Pâslaru, avocat asociat în cadrul firmei Ţuca, Zbârcea şi Asociaţii.
Aceasta a fost şi opţiunea ArcelorMittal. Concernul indian a desfăşurat, încă de la intrarea pe piaţa românească, procese succesive de disponibilizări, ultimul dintre ele fiind în derulare chiar în momentul de faţă şi urmând să se încheie la finalul lunii martie. Potrivit actualului sistem, angajaţii care pleacă voluntar din companie vor primi o sumă minimă de 10.000 de lei. În cazul celor cu vechime de peste 25 de ani, indemnizaţia urcă la 24.000 de lei.
Plecările voluntare implică, însă, un risc deloc de neglijat: printre cei care decid să părăsească organizaţia pentru o sumă consistentă se pot număra oameni-cheie ai companiei, care oricum îşi pot găsi imediat un alt post la concurenţă. Este unul dintre motivele pentru care Romtelecom a decis să îi aleagă pe cei 2.500 de angajaţi la care trebuie să renunţe în urma unui proces amplu de evaluare a performanţelor.
Compania s-a asigurat, însă, că aceştia nu vor avea de ce să se plângă, şi prin urmare, va fi ferită de eventualele chemări în judecată. Căci, aşa cum a precizat, pentru Capital, Anca Georgescu, director executiv de resurse umane al Romtelecom, compania „plăteşte salarii compensatorii consistente, dublu faţă de ceea ce prevede contractul colectiv de muncă, al căror cuantum depinde de vechimea angajatului în organizaţie“.
Un caz aparte îl reprezintă grupul Rompetrol. Chiar dacă nu s-au mai bucurat de o creştere a veniturilor încă din 2007, angajaţii companiei conduse de omul de afaceri Dinu Patriciu au unele dintre cele mai mari salarii de pe piaţă (cu o medie de peste 1.200 de euro). Sau, cel puţin, aveau până de curând. Demararea bruscă a concedierilor colective a fost înlocuită de un program, iniţiat la 1 ianurie, prin care angajaţii sunt încurajaţi să accepte o reducere temporară a salariului cu o cincime. Nu este pentru prima oară când Dinu Patriciu recurge la această soluţie: ca parte a unui proces complex de eficientizare a companiei, în 2002, el le propunea angajaţilor o scădere a salariilor de 8%, tot sub titlu de „opţiune individuală“.
Diavolul se află în detaliile din contractele colective de muncă
Conform dispoziţiilor legale în vigoare, fiecare companie cu peste 21 de angajaţi este obligată să negocieze un contract colectiv de muncă. De menţionat că este obligatorie doar negocierea acestora, nu şi încheirea unor astfel de contracte. „Cu toate acestea, majoritatea societăţilor comerciale mari au încheiate contracte colective de muncă la nivelul unităţii“, asigură Şerban Pâslaru. Aşadar, în mare, acordarea salariilor compensatorii depinde, în primul rând, de negocierile dintre sindicate (acolo unde acestea există) şi conducerea companiilor care operează disponibilizări. Punctul de pornire a discuţiilor este reprezentat de contractul colectiv de muncă (CCM) la nivel de ramură (de asemenea, acolo unde este cazul, căci un astfel de act există doar în cazul a 13 sectoare economice).
La capitolul „încetarea raporturilor de muncă“, prevederile CCM de ramură diferă semnificativ. Prin urmare, dacă nu au în spate un sindicat puternic, muncitorii concediaţi din firmele de textile, electrotehnică sau construcţii de maşini nu vor primi, la momentul concedierii, decât un salariu. Mai bine le merge angajaţilor din comerţ (două salarii), chimie şi petrochimie (trei salarii), transporturi (şase) şi celor din sectorul minier: în cazul unei concedieri colective, în funcţie de vechimea în câmpul muncii, aceştia vor primi o indemnizaţie în valoare de trei, şase, nouă sau 12 salarii medii pe companie.
36 de salarii este cuantumul minim al indemnizaţiei compensatorii pe care au cerut-o sindicaliştii de la Kraft Braşov pentru cei 440 de angajaţi ce urmează să rămână fără loc de muncă în urma închiderii fabricii. Conducerea nu le-a oferit mai mult de 11
OUT / ŞOMERI (MAI) FERICIŢI
Cu excepţia Electrica Serv şi RA-APPS, în dreptul cărora sunt înscrise indemnizaţiile medii, sumele reprezintă nivelul maxim aproximat al pachetelor compensatorii pe care le poate primi un angajat al respectivelor societăţi. De altfel, baza de calcul pentru aceste compensaţii diferă de la o firmă la alta, unele preferând să stabilească pachetul compensatoriu în funcţie de salariul brut mediu pe unitate, altele în funcţie de cel acordat angajatului în ultima lună lucrată. De asemenea, de cele mai multe ori, angajaţii care sunt concediaţi fără preaviz pot primi sume de două ori mai mari decât cei care au fost înştiinţaţi în prealabil.
