.
În sfârșit, a apărut o mică vâlvătaie în mediul de afaceri ca reacție la noul Cod Fiscal. Bineînțeles, oamenii par să iasă din letargie numai atunci când li se ia ceva. În cazul nostru, este vorba despre impozitele către administrațiile locale care au crescut semnificativ pentru firmele de apartament. Demult, când deprindeam economia de piață ca angajat al unei firme internaționale, am aflat de conceptul de proactivitate. Am învățat în cadrul unui teambuilding că este o mare diferență între a fi reactiv și a fi proactiv. Și că treaba unui manager este să prevadă și să intuiască încotro se îndreaptă lucrurile, astfel încât să se poate pregăti cât mai din timp pentru orice schimbare. Ba chiar să împiedice sau măcar să micșoreze acele transformări care nu-i sunt favorabile. Celălat tip de reacție, așteptarea pentru ca lucrurile să se întâmple mai întâi și abia mai apoi să ne batem capul cu ele, era numită „pompieristică“. Deși până și pompierii au învățat că este mai eficient să prevină incendiile decât să le stingă. Tot așa am aflat că merită să faci un efort înainte de a se întâmpla ceva – orice – în încercarea de a da proiectului o formă cât mai favorabilă. Este util să fii un agent al schimbării mai degrabă decât un opozant al ei. Pe de o parte ai marea șansă de a cunoaște din timp ce anume se urmărește și ai timp să te pregătești; ba chiar poți uneori să modifici în funcție de propriul interes. Pe de altă parte, vei fi mereu bine văzut fiindcă te vei identifica cu o soluție și nu cu o problemă. Dacă aștepți pe margine și nu-ți bați capul decât cu ce te privește în mod direct, alții mai oportuniști se vor implica înaintea ta și vor croi proiectele în funcție de propriul lor interes. Degeaba te trezești la sfârșit, când stofa a fost deja măsurată, tăiată și cusută. Te strânge costumul cel nou? E inutil să protestezi. N-ai decât să mai slăbești puțin ca să intri în el.
La fel se întâmplă și cu actualul Cod Fiscal. Interesul legat de acesta în timpul dezbaterilor publice (multe organizate de autorul acestui text în cadrul emisiunii Capital TV de la B1) a fost relativ redus și mai mult de partea consultanților și a guvernanților. Micii antreprenori și IMM-iști nu și-au prea bătut capul cu asta. Deși atunci era momentul când se putea obține ceva. Acum este deja mult prea târziu.
Situația cu mărimea impozitelor nici măcar nu este greșită din punct de vedere principial. Pur și simplu, persoanele fizice se bucură de o serie de subvenții și reduceri care nu sunt destinate și agenților economici. Totuși, cineva trebuie sa suporte aceste reduceri. Tocmai de aceea apare într-o clădire cu destinație mixtă tentația de a pune firmele să plătescă mult mai mult, fiindcă locatarii plătesc deja mult prea puțin. Cam asta e treaba cu subvențiile. În cele din urmă, tot noi le suportăm într-un fel sau altul; „bunăstarea“ asta tot o plătim în cele din urmă, doar că puțin mai scump. Poate înțelegem odată că nimic nu se poate câștiga fără să piardă nimeni. Iar data viitoare îi votăm pe cei care se preocupă cu adevărat ca economia să crească și nu pe cei care se întrec în a oferi gratuități din banii altora.
Claudiu Șerban, Director editorial, Capital