Dacă ești un pic mai sensibil, depresia este ca și asigurată. Care ar putea să fie soluția în acestă industrie râmasă parcă în vremea Evului Mediu? Cum s-ar putea pune capăt situației în care biroul profesorului a devenit un castel seniorial, bine izolat de zonele mizere prin care se vântură haotic iobagii plătitori de taxe la stat?
Nu știu cât de eficient a fost condusă sănătatea pe vremea guvernului Cioloș. Dar am apreciat atitudinea ministrului Voiculescu, singurul de până acum care a încerat să miște ceva în acest mediu încremenit în mizerie, de care toții cei cu posibilități, fie că sunt oameni de afaceri, fie politicieni, fug ca dracul de tămâie. Din nefericire, tot ceea ce s-a încercat pe mandatul fostului ministru a fost făcut tabula rasa în nici o lună de către actualul guvern. Iar sistemul de sănătate s-a întors la ceea ce știe el să facă cel mai bine: să sifoneze bani în buzunare celor cu carnet de partid și a interpușilor acestora.
În România, până și sistemul privat de sănătate este ciudat. Pare doar o extensie a celui de stat, o formulă prin care cei mai privilegiați dintre doctori pot să-și rotunjească veniturile în mod onorabil, fără a fi dependenți de eternul plic oferit de pacienți. Majoritatea medicilor (cel puțin cei mai talentați) nici nu lucrează într-un singur loc, ei fac naveta între stat și privat și nu au niciun interes să se stabilizeze într-un singur loc. Iar fără un sistem puternic de asigurări medicale, situația nu se va schimba niciodată.
Cum se poate ca în alte țări să existe spitale dotate cu echipamente de ultimă generație, cu medici profesioniști și bine plătiți, cu asistente serviabile, curățenie și condiții decente? Iar acestea să constituie cu adevărat o afacere, care generează profit pentru acționari și varsă taxe substanțiale la stat? Secretul constă în faptul că banii circulă la lumină, în văzul tuturor. Oamenii plătesc asigurări de sănătate private iar acestea finanțează spitalele conform unor reguli bine definite și cunoscute de toată lumea. "Meniul" este clar și poate fi găsit pe internet. Cât costă o operație, o zi de spitalizare, o consultație, toate sunt transparente și supuse legilor pieței libere. Iar managerii de spitale nu au culoare politică și nici carnet de partid, sunt pur și simplu niște buni administratori ai afacerii fiindcă altfel dau faliment.
Dar, noi să ne bucurăm în continuare la gratuitățile oferite de politicieni! Să suportăm să fim umiliți, să așteptăm cu orele, în picioare, pe holuri insalubre, să pregătim din timp plicuri cu bani mari pentru medici și bani schimbați pentru infirmiere și asistente. Pentru că nu reușim să înțelegem că suportăm tot noi, din propriile buzunare, costurile extravagante ale incompetenților selecționați pe criterii de partid și pricepere la furat. Și că, în final, tot ce e ieftin, de fapt costă mai mult!
