Potrivit premierului Boc, care asigură și interimatul la Ministerul Muncii, iată ce face un pic de sperietură cu pușcăria din angajatorul la negru: în primele două zile de la intrarea în vigoare a Codului au fost înregistrate 42.000 de noi contracte de muncă, 60.700 după trei zile, 78.000 în patru zile, 102.870 după cinci zile, în fine, fix 117.587 în șase zile.
Ar veni în jur de 18.000 de joburi oficializate pe zi, o adevărată explozie dacă ne raportăm la cele 10-12 contracte de muncă câte se înregistrau zilnic înainte de data de 1 mai. Bravos! În ritmul ăsta se va depăși fluierând recordul din 2005, când abia după șapte luni de la aplicarea cotei unice au fost oficializate aproape 160.000 de locuri de muncă, adică, în medie, cam 700-800 pe zi. Îi batem și pe americani, care au raportat, în aprilie, 244.000 de noi joburi, însemnând vreo 7.900 pe zi. Să fi reușit Cabinetul Boc cu biciul (înăsprirea amenzilor și pedepsirea muncii la negru cu închisoarea până la doi ani) ceea ce își propusese să câștige cu zăhărelul (reducerea CAS)?

Însă cifrele vânturate în ultimele zile sunt chestionabile, atât prin dinamica extraordinară pe care o sugerează, cât și prin pretenția că reflectă, în timp real și fără echivoc, efectele noii legi. Pe de o parte, s-a dovedit nu o dată cât de prost stă întreaga administrație de stat la capitolul raportări și statistici. Specialiștii în resurse umane au semnalat deja faptul că registrul electronic de evidență a salariaților – REVISAL este o aplicație care lasă de dorit și mai dă și erori. Pe de altă parte, luând de bune aceste cifre, este foarte posibil ca majoritatea contractelor oficializate să fie temporare, angajatorii consimțind să le încheie doar până ce va trece „valul“ inspecțiilor, după care să revină la practica angajărilor fără forme legale.
Altfel, greu de crezut că firmele din domeniile tradițional evazioniste au devenit peste noapte mai responsabile față de un stat pe care îl fentează de ani buni cu mult talent. Și vor continua să o facă. Fiscalitatea pe muncă e la fel de apăsătoare, creditarea băltește, IMM-urile mor pe capete, numărul de firme nou-înființate s-a redus la jumătate față de perioada dinaintea crizei, iar cât îi privește pe investitorii care altădată se întreceau să anunțe locuri de muncă cu sutele, ia-i de unde nu-s.
De altfel, datele Ministerului Mun­cii arată că în perioada februarie 2008-februarie 2011 efectivul salariaților din economie s-a redus cu 679.000 de persoane. Iar asta s-a întâmplat nu prin restructurarea imensului aparat bugetar, ci în principal ca urmare a falimentării a zeci de mii de firme și prin migrarea masivă în economia subterană, acolo unde ar exista, potrivit unor estimări, circa un milion de locuri de muncă.

Bine ar fi ca cifrele premierului Boc să fie cele reale și să primească și binecuvântarea oficială din partea Institutului Național de Statistică, în următoarele sale raportări. Până atunci, însă, așteptările în ce privește scoaterea la lumină a unui număr consistent de contracte de muncă din economia subterană și, implicit, creșterea încasărilor la buget, par destul de hazardate. Marea speranță venea dinspre reducerea CAS, vehiculată pentru a doua jumătate a acestui an, dar președintele Băsescu ne-a spus deja părerea lui: nu ne permitem încă, poate la anul.