Se apropie iarna și odată cu ea și gerul. Cine nu are un acoperiș deasupra capului, are de înfruntat vremuri grele. Tot mai mulți români, bulgari și polonezi se numără printre persoanele fără adăpost din Germania.
„În anul 2011, procentajul cetățenilor UE fără adăpost era de 11 la sută. Între timp a urcat la 25%”, atrage atenția Petra Fuhrmann, lucrător social în cadrul Diakoniewerk Essen, aparținând Bisericii Lutherane din Germania, care se îngrijește de persoanele fără adăpost. În eforturile ei, Fuhrmann se simte abandonată de responsabilii politici. „De fapt noi nici nu suntem responsabili, potrivit statutului nostru, de soarta străinilor fără adăpost din UE. Dar lipsește pur și simplu un centru instituțional pentru imigranții care se confruntă cu astfel de probleme.”
Împreună cu cei șase colegi ai ei nu poate face minuni. „Asigurăm o masă caldă cu ajutorul cantinelor pentru săraci, o posibilitate de înnoptare în centre de urgență sau de toaletă corporală la o baie publică.” Oamenii sunt mai degrabă jenați și de aceea nu vorbesc cu ușurință despre problemele lor, povestește Fuhrmann.
Sărăcia – un cerc vicios
Cei mai mulți imigranți din spațiul UE fără un acoperiș deasupra capului provin din România, Bulgaria și Polonia. Mulți dintre ei sosesc în Germania cu visuri deșarte, fără calificare și cunoștințe de limba germană. Trăiesc adesea, ca de pildă la Berlin, fie în corturi ridicate în parcuri, fie în mașini sau câte 30 de persoane într-o mică locuință. În timpul zilei încearcă să găsească de lucru ca zilieri și sunt adesea exploatați, primind o remunerație mică, fără asigurări sociale. În calitate de cetățeni ai UE, ei au dreptul de a lucra în Germania, dar nu și de a beneficia de servicii sociale.
Prin joburile pe care le au nu întrunesc condițiile necesare pentru a beneficia de ajutor de șomaj și nu au nici dreptul la ajutorul social Hartz IV, deoarece nu trăiesc de cel puțin cinci ani în Germania. Dat fiindcă nu sunt refugiați, nu li se cuvin nici ajutoarele de stat oferite acestei categorii de oameni. Totuși, acest grup de persoane, deși e în continuă creștere, este totuși relativ redus în comparație cu cel al imigranților calificați din Europa de Est și Sud-Est. „La uzina Airbus din Hamburg lucrează numeroși ingineri din România, Bulgaria și Polonia. Aceste țări s-au confruntat cu un veritabil exod de creiere” amintește Ulrich Hermannes, director executiv al organizației sociale Hoffnungsorte Hamburg, care oferă asistență cetățenilor UE fără locuință.
Pentru a câștiga ceva bănuți, unii adună sticle goale cu garanție
Acești imigranți integrați nu sunt vizibili, precum sunt cei care trăiesc în stradă. În plus, situația din Hamburg este mai acută decât cea din Bazinul Ruhr. „În condițiile în care există mare penurie de locuințe, nu găsim spațiu locativ pentru acești oameni. Așa se întâmplă și la Berlin, Frankfurt sau München”, explică Hermannes. În opinia sa, numărul în creștere al est-europenilor fără adăpost reprezintă o adevărată bombă socială. „Potențialul de conflict este uriaș.”
Polonia încearcă să-și ajute conaționalii
Petra Fuhrmann consideră că și statele de origine sunt responsabile pentru ajutorarea propriilor cetățeni. „De fapt acestea ar trebui să facă mai mult pentru cetățenii lor. Înțeleg foarte bine că oamenii pornesc la drum, în ideea de a-și ameliora situația.” În Polonia, responsabilii politici au recunoscut problema și vor să acționeze. Mulți dintre polonezii ajunși în stradă trăiesc la Berlin. De aceea, guvernul de la Varșovia intenționează să se implice în ajutorarea polonezilor fără adăpost din capitala Germaniei. „Anul ce vine, din fondurile puse la dispoziție de Varșovia, lucrători sociali vor oferi asistență polonezilor aflați la ananghie”, a declarat Dariusz Pawlos, atașat de presă în cadrul Ambasadei Poloniei, agenției de presă AFP. Doar la Berlin trăiesc în jur de 2.000 de polonezi fără adăpost, spune Pawlos. Senatul Poloniei a suplimentat bugetul destinat polonezilor din străinătate la 100 de milioane de zloți, echivalentul a 24 milioane de euro, din care pot fi finanțate programe sociale. „ONG-uri poloneze pot desfășura proiecte de ajutorare în străinătate, dacă colaborează cu o organizație parteneră din localitatea respectivă în care se află imigranții polonezi„, explică Pawlos.
Barka, o fundație care activează în alte țări cu o cotă considerabilă de imigranți polonezi, va apela și ea la noile fonduri și își va începe anul viitor activitatea în Germania.
Tendința în creștere
Cifra exactă a imigranților din Europa de Est și din Balcani, care trăiesc în Germania în condiții dificile, e neclară. „Nu se face o atare statistică. Dar în ultimii ani, aproximativ un milion și jumătate de cetățeni UE au sosit în Germania. Estimăm că 15 la sută dintre aceștia eșuează și ajung în situații precare. Așadar ar fi vorba de un număr între 200.000 și 300.000 de oameni„, apreciază Ulrich Hermannes.
Grupul federal de soluționare a problemei persoanelor fără adăpost, BAG, estimează numărul cetățenilor UE fără un acoperiș deasupra capului la 12 procente – asta ar însemna 50.000 de oameni. Iar în marile metropole, procentajul ar fi chiar de 50 la sută. În anul 2016 s-au înregistrat în Germania aproximativ 860.000 de oameni fără adăpost, ceea ce reprezintă, față de anul 2014, o creștere de 150 la sută. BAG crede că până în 2018, aproximativ 1,2 milioane de persoane vor ajunge în această situație. Aceasta ar însemna o creștere de 40 la sută. Președinta BAG, Karin Kühn, apelează la responsabilii politici: „Solicităm organizarea unui summit pe această temă și un plan național de acțiune privind soluționarea lipsei acute de locuințe pentru persoane cu venituri mici. Deja în 2014 am prezentat un concept în acest sens. Ar fi bine ca șefa guvernului federal să susțină aceste eforturi.”
Carsten Grün/maw