Radu Sarbu iese la rampa si declara ca treaba lui era sa faca strategii, sa filozofeze pe tema privatizarii, nu sa supravegheze cum lucreaza institutia pe care o conducea. Este stupid ca seful unei institutii, fie ea autoritate pentru privatizare sau fabrica de chibrituri, sa declare ca nu a stiut, ca nu a semnat. In mod normal, pentru fiecare fir de praf care se misca intr-o firma, este responsabil directorul general. De ce n-ar fi asa si in cazul unor institutii publice? Poate ca in jurul persoanei lui Sarbu se duce acum un razboi politic si poate ca actuala putere ii vrea capul, dar aceasta nu este o scuza. Seful autoritatii pentru privatizare ar trebui sa raspunda cu capul pentru fiecare contractel semnat pe timpul mandatului lui, chiar daca nu a fost implicat in tranzactie. Orice incercare de a se detasa de actele si faptele subordonatilor nu este decat un semn de incompetenta. Cum adica, n-am stiut ce faceau?
Fuga de raspundere este, se pare, o caracteristica generala. Pentru toate legile tembele si contradictorii care ies din Parlament, senatorii si deputatii ar trebui sanctionati de votul populatiei. Dar ei nu sunt alesi nominal, asa ca sistemul de vot ii protejeaza pe toti cei care pierd timpul prin Parlament, avand si imunitate, pe deasupra. Pentru toate licitatiile dubioase facute pe banii statului, directorii si chiar ministrii ar trebui destituiti si cercetati de institutiile competente. De curand, intr-o discutie legata de informatizarea institutiilor publice, se vorbea despre dotarea haotica cu calculatoare. Fiecare minister a facut o mica licitatie, a cumparat computere pe care le-a montat intr-un fel sau altul, fara o idee clara in minte. Rezultatul este ca avem o gramada de astfel de sisteme care nu folosesc la nimic, fie pentru ca nu sunt compatibile unele cu altele, fie pentru ca nu au programele adecvate, fie pentru ca nu sunt legate intre ele sau, pur si simplu, pentru ca proiectul s-a oprit dupa cumpararea respectivelor calculatoare. Un exemplu: la Ministerul Finantelor, dupa ce s-au cheltuit 50 milioane de dolari pentru reteaua care trebuia sa sustina aplicarea Legii impozitului pe venitul global, rezultatul a fost aproape nul. La poarta institutiei, unul dintre gardieni lucra tacticos la unul dintre noile computere, butonand un joc. Deocamdata, asta este eficienta investitiei facute din banii publici. A fost cineva tras de urechi pentru ca dotarea cu calculatoare a fost prost gandita? Nu, si nici nu va fi. Se vor cheltui alti bani pentru a acoperi golurile.
Dincolo de toate problemele cu care se confrunta Romania, probabil ca lipsa de raspundere este una dintre cele mai mari. Atunci cand in presa apar declaratii conform carora s-a furat si s-a distrus, urmarea logica ar fi ca cineva sa primeasca o oarecare pedeapsa, chiar simbolica. Dar nu se intampla nimic. Ori declaratiile sunt total iresponsabile, ori ele nu sunt facute decat de ochii publicului. In al doilea caz, lucrurile sunt mult mai grave decat in primul, pentru ca demonstreaza chiar lipsa de vointa. De la un anumit nivel in sus, toate lucrurile sunt negociabile, orice nelegiuire se trece cu vederea, daca pretul este destul de mare.
