Morți îngropați în grădină. Unde se întâmplă asta

În România, îngroparea celor morți din familie este un aspect distinct, în funcție de zona geografică. Obiceiurile legate de înmormântare sunt variate, însă există o localitate în România care a surprins pe mulți prin tradiția sa neobișnuită. Aici, morții nu sunt purtați la cimitir, ci sunt îngropați în propriile grădini.

Dacă în marile orașe, există o criză a locurilor de veci, cetățenii unei localități din România nu se confruntă cu o astfel de problemă. Aici, nu este nevoie de locuri de înmormântare, deoarece trupurile neînsuflețite sunt îngropate în propriile grădini. Acest obicei este printre cele mai vechi în satele din Hunedoara. În timp ce unii ridică din sprânceană și consideră acest obicei ciudat, pentru localnici este cea mai bună soluție.

De ani de zile, locuitorii din județul Hunedoara își îngroapă morții în grădini. Motivul? Ei cred că astfel rămân mai aproape de cei dragi și mențin o legătură specială. Aceste locuri de odihnă în grădină sunt cunoscute sub numele de „morminte de ogradă”.

Relieful muntos i-a obligat pe localnici să facă morminte în curte

Nu numai dorința de a păstra legătura strânsă cu cei plecați i-a determinat pe hunedoreni să își îngroape morții în grădini, ci și lipsa cimitirelor, datorată reliefului muntos. În satul Târsa, conform antena3.ro, oamenii respectă această tradiție fără ezitare.

Ceremonia funerară este similară cu cea tradițională: preotul oficiază slujba la domiciliu, iar trupul decedatului este dus în grădina de lângă casă pentru a-și găsi odihna veșnică. Deși nu toate satele din Hunedoara se confruntă cu această problemă, precum satul Târsa, în alte localități spațiul din cimitire devine din ce în ce mai limitat și insuficient. Acest lucru a condus hunedorenii la alegerea de a-și îngropa morții în apropierea casei.

Pentru străini, acest obicei pare ciudat, însă pentru locuitorii din Hunedoara, este ceva obișnuit. Îngroparea morților în apropierea casei nu încalcă nicio regulă legală și reprezintă o tradiție respectată de momârlani de peste 500 de ani.

De-a lungul timpului, mai mulți etnografi au cercetat acest obicei și au încercat să înțeleagă semnificația sa. Conform credinței locale, cei îngropați lângă casă găsesc liniștea veșnică și nu devin niciodată strigoi sau moroi.