De la pregătirea casei și a bucatelor, până la mersul la Înviere în straie populare și hora din sat, fiecare gest are o semnificație aparte și contribuie la păstrarea identității culturale a locului. Maramureșul nu doar celebrează Paștele, ci îl trăiește cu sufletul. Am avut ocazia de a vedea tot ce are de oferit această zonă prin intermediul infotrip-ului „Redescoperă Maramureșul”, eveniment organizat de Asociația Națională a Agențiilor de Turism (ANAT) și Consiliul Județean Maramureș.
Sărbătoare cu suflet și tradiție
Numeroase evenimente au loc în perioada de celebrare a unor sărbători importante. În Maramureș, tradițiile și obiceiurile sunt păstrate de localnici ca la carte, fiind mai implicați în astfel de manifestații decât în alte zone ale țării. Sărbătorirea Paștelui se întinde pe trei zile. Pe lângă curățenia sufletească, prin rugăciune și cântece bisericești, se pune accent și pe curățarea casei sau pe bucatele specifice, de la miel la pască, ouă vopsite sau slănină.
În Vinerea Mare se pregătesc ouăle. Sâmbătă, gospodinele fac pasca, friptura de miel și restul bucatelor tradiționale, urmând ca seara să pregătească coșul cu bucate pentru a fi duse la biserica în noaptea de Înviere, în scopul de a fi sfințite. Din coș nu trebuie să lipsească vinul roșu și lumânarea.
Un lucru cu adevărat special este faptul că, în noaptea Învierii, localnicii merg la biserică pentru a lua parte la slujbă în straiele tradiționale. Tot satul participă la sărbătoare și se ciocnesc ouăle roșii. În prima zi de Paște, duminică, oamenii consumă doar alimentele sfințite la biserică. De asemenea, de dimineață, aceștia se spală cu o apă în care au fost puse un ou roșu și un bănuț de argint.
Tradiția spune că oamenii vor fi curați ca argintul și roșii în obraji tot anul. În plus, din bătrâni se spune că nu este bine să dormi în ziua de Paște pentru a nu avea ghinion tot anul la muncile câmpului. Ulterior, în prima sau a doua zi de Paște, are loc jocul satului și în anumite zone, tradiții care îl celebrează pe cel mai harnic om din sat.
Vinerea mare și ouăle încondeiate
În Vinerea Mare, se înroșesc și se împistresc ouăle. Ouăle împistrite sau încondeiate au la bază o tehnică clară, păstrată de secole. După ce ouăle sunt fierte și se lasă la răcit, se pune într-un recipient ceară, care este încălzită pe marginea sobei.
Cu ajutorul unui condei trecut prin flacăra lumânării, pentru a ține ceara caldă, se creează desene unice pe ouăle de Paște. Apoi, ouăle sunt scufundate în vopsea de diferite culori, de la galben la roșu și până la verde.
După terminarea modelului, ouăle se lasă la uscat pe un grătar pus deasupra sobei. Odată ce ceara a căzut de pe ou, acestea sunt unse cu ulei sau untură, pentru a păstra integritatea vopselei. Pe ouăle vopsite se găsesc diferite motive sau modele tradiționale.
Unele dintre acestea, regăsite în majoritatea zonelor, sunt peteicile cu cruce, flori sau stele. Peteicile sunt linii trasate pe mijlocul și pe lungimea oului, care imită „peteica”, o plasă din ață cu care țăranii duceau mâncarea la câmp.
Jocul la șură
Timp de decenii, în Maramureș, a fost organizat „jocul la șură”, un dans orchestrat de feciori la care participă tot satul. Duminică, în ziua de Paște, după ce fiecare familie mânca bucatele tradiționale, avea loc festivitate. În jurul orei prânzului, bărbații se strângeau în centrul satului și trimiteau „coconii” (copiii) să cheme ceterașii, cei care duc mai departe dansul tradițional. Totuși, feciorii (bărbații tineri și nemăritați) aveau obligația de a plăti ceterașii.
Feciorii, alături de ceterași, hoinăreau prin sat și chemau lumea la joc, căutând în același timp un loc în care să se desfășoare tradiția. După ce un om le dădea „șura” (curtea), pentru care trebuiau să plătească, începea jocul.
Fetele se strângeau pe margine în timp ce băieții dansau „jocurile feciorești”, precum sârba, bătuta, ardeleneasca, etc. Ulterior, muzica se oprea, iar fiecare fecior strigă o fată la dans: „Maria a lu Petreuț, vrei tu a juca?”.
Cuplurile joacă celebra „învârtită”. Potrivit tradiției, feciorii rostesc o poezie, transmisă din moși strămoși: „Pe fata pe care o joc/Deie-i Dumnezău noroc/Învârte-te mândră roată/Să văd rochia cum poartă/De s-a purta rochia bine/Te-oi lua mândră cu mine”.
Udătoriu din Surdești
Udătoriu din Surdești este un obicei străvechi care are ca scop sărbătorirea primului om care a ieșit la arat la începutul primăverii. Această celebrare are loc în fiecare an în a doua zi de Paște. Potrivit tradiției, „Udătoriul” este stabilit de o ceată de feciori care decide ce om din sat a fost cel mai harnic.
În a doua zi de Paște, după slujbă, merg la casa celui ales și îl cară pe brațe până la biserică, în timp ce întregul sat cântă în onoarea sa. „Udătoriul” pleacă mai devreme spre casă pentru a pregăti plugul, unde ascunde un bănuț.
Feciorii vin cu întregul alai de la biserică, însoțiți de muzicieni, pentru a căuta respectivul bănuț. Odată găsit, întregul alai pornește spre o apă curgătoare. Sărbătoritul va fi udat și binecuvântat potrivit tradiție, lucru care îi aduce noroc și un an roditor. Ulterior, întreaga petreceri se mută la casa celui celebrat, unde alaiul este întâmpinat cu plăcinte și horincă.
Cel mai harnic om din sat
Tânjaua este un obicei asemănător care are loc la Hoteni și are scopul de al celebra pe cel dintâi gospodar. Este o tradiție vie păstrată de secole. Sărbătoritul este ales de bătrânii din sat pe criterii de moralitate și având în vedere progresele făcute de acesta în munca sa.
Tânjaua este realizată dintr-un proțap la capătul căreia se află jugul vitelor. Potrivit tradiției, sunt confecționate 12 tânjale care sunt purtate de câte doi feciori, semnificând cele 12 luni ale anului.
În a doua zi de Paște, fetele și feciorii îmbrăcați în straie populare se adună la casa gospodarului. Acolo, sunt omeniți de către apropiații sărbătoritului. În timpul mesei, feciorii se ocupă de împodobirea jugurilor, cu ramuri tinere de mesteacăn, panglici colorate, flori, ștergare și zurgălăi. În spatele acestora se leagă o căruță decorată frumos și cu perne pe care este așezat sărbătoritul.
Feciorii, imitând boii care trag la jug, îl plimbă pe sărbătorit până la pârâu. Acolo, acesta este spălat pe mâini, pe față și șters, obiceiul fiind încheiat cu un pahar de horincă. Se spune că omul serbat va avea parte de recolte bogate și un an bun.
Cele două tradiții adună anual mii de oameni, atât din țară, cât și de peste hotare. Cei prezenți la evenimente au parte și de un program artistic bogat, participând ansambluri folclorice și artiști din Maramureș și din țară.
Paștele animalelor
Prima vineri de după Paște are o însemnătate aparte. Această sărbătoare este numită Paștele Animalelor și are loc odată cu celebrarea Izvorului Tămăduirii. Dimineața, femeile culeg plante și flori, precum tătăneasă, păpădie sau mierea ursului. Acestea le pun în coș, alături de sare, un colac și o lumânare. Acestea sunt duse la biserică și sfințite. În momentul în care ajung acasă de la biserică, folosesc plantele pentru a face semnul crucii pe fiecare animal.
Ulterior plantele sunt oferite animalelor pentru ca acestea să le mănânce. Sarea este dată dimineața animalului pe stomacul gol pentru câteva zile. Colacul se agață într-un cui de grindă și se păstrează tot anul. Bucăți din acest colac sunt date animalului dacă acesta este bolnav sau are vreo problemă. Tradiția spune că păstrarea acestor obiceiuri va aduce bunăstare în gospodărie.
Petrecerea Paștelui în Maramureș poate fi o alegere foarte bună pentru turiștii care își doresc să petreacă momente de neuitat și să simtă pe pielea lor tradiția în adevărata ei formă.
