Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, tradiții și obiceiuri. Sfântul Arhanghel Mihail este cunoscut drept izbăvitorul de primejdii și necazuri, fiind adesea invocat pentru a-i proteja pe credincioși de forțele malefice. Sfântul Arhanghel Gavriil este cel care a vestit Nașterea Domnului Isus Hristos și este considerat ocrotitorul familiilor, al mamelor și al copiilor.

Printre obiceiurile populare din această zi de sărbătoare se numără acela legat de rugăciuni de dezlegare după slujba religioasă. Preotul se dezbracă de veșmintele preoțești și le pune peste credincioși, un gest ce se crede că aduce vindecare și sfințenie, mai ales pentru cei care suferă de boli mintale.

De asemenea, la ieșirea preotului cu sfintele daruri în timpul Sfintei Liturghii din această zi, mulți credincioși pun în calea lui haine pentru ca acesta să treacă peste ele. Se spune că prin acest gest se aduce vindecare și sfințenie celui care le va purta.

Tradiții și obiceiuri

În anumite zone ale țării, se spune că în această zi finii trebuie să ducă nașilor colaci în dar. Acest obicei simbolic este considerat un gest de pace și fericire pentru familiile implicate.

De asemenea, credincioșii aduc ofrande sau pomeni pentru sufletele celor morți, numiți popular „Moșii de Arhangheli”. Lumânări sunt aprinse pentru cei în viață, dar și pentru cei plecați din această lume.

În Bucovina, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil sunt „păzitorii oamenilor de la naștere și până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora”. În viziunea populară, ei asistă și la Judecata de Apoi, sunt patroni ai casei și ard păcatele sufletelor.

În zonele de munte, cei doi Arhangheli sunt și patronii oilor. Ciobanii făceau o turtă mare din făină de porumb – turta arieților (arieți – berbecii despărțiți de oi). Aceasta se consideră a fi dătătoare de fertilitate.

Apoi, în dimineața zilei de 8 noiembrie, ciobanii o aruncau în târla oilor. Dacă turta cădea cu fața în sus era motiv de bucurie și semn de vremuri bune pentru ciobani, iar dacă aceasta cădea cu fața în jos era semn de mare necaz și vremuri grele.

În plus, în această zi de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil sunt strict interzise treburile casnice. Tradiția spune că cine nu se respectă această regulă este sortit să aibă parte de mare chin înaintea morții.

Rugăciuni pentru Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil

În această zi credincioși adresează rugăciuni speciale Sfântului Arhanghel Mihail, prin care cer ajutorul și protecția sa împotriva tuturor primejdiilor și necazurilor.

„Sfinte și mare Arhanghele al lui Dumnezeu, Mihaile, care cel dintâi în­tre îngeri stai dinaintea Treimii celei negrăite, sprijinul și păzitorul neamu­lui omenesc, care ai zdrobit în Ceruri cu oștile tale capul prea-trufașului dia­vol și rușinezi pururea pe pământ răutatea și viclenia lui, la tine alergăm cu cre­dință și ne rugăm ție cu dragoste: fii pavăza nestricată și coif tare Sfintei Bi­serici și neamului nostru dreptcredincios, păzindu-ne cu spada ta purtătoare de fulgere de toți vrăjmașii văzuți și ne­văzuți.

Nu ne lăsa pe noi, o, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără ajutorul și ocrotirea ta, pe cei ce lăudam astăzi sfântul tău nume. Iată că, deși mult greșiți suntem, nu voim să pierim întru fărădelegile noastre, ci să ne întoarcem la Domnul, ca să ne călăuzească spre lucruri bune. Luminează mințile noastre cu lumina feței lui Dumnezeu, care strălucește tot­deauna pe fruntea ta ca un fulger la arătare, ca să putem pricepe care este voia lui Dumnezeu, bună și desăvârșită, în ceea ce ne privește, și să cunoaștem toate câte se cuvine nouă să le facem și câte să le trecem cu vederea și să le părăsim. Întărește-ne cu harul Domnu­lui voința slabă și dorirea lipsită de vla­gă, că întărindu-ne în legea Domnului, să încetăm a ne mai primejdui cu cu­getele pământești și cu poftele trupești, aplecându-ne, după asemănarea copii­lor lipsiți de minte, către frumusețile degrabă pieritoare ale lumii acesteia și uitând în chip nesăbuit cele veșnice și cerești de dragul celor stricăcioase și pământești.

Mai presus de toate acestea, cere de Sus pentru noi duhul adevăratei po­căințe, întristarea cea nefățarnică după Dumnezeu și zdrobirea pentru păcatele noastre, ca zilele ce ne-au mai rămas din această viață trecătoare să le chel­tuim nu spre plăcerea simțurilor și hrănirea patimilor noastre, ci întru îndrep­tarea cu lacrimi de credință și zdrobire a inimii, cu nevoințele curăției și cu bineplăcutele fapte ale milostivirii.

Iar când se va apropia ceasul sfârșitului nostru, al slobozirii din legăturile aces­tui trup pieritor, nu ne lasă pe noi, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără de apă­rare împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduhuri și obișnuiesc a împiedica urcușul sufletului omenesc la cele de Sus, ca păziți fiind prin tine, fără m­piedicare să ajungem în sălașurile prea-slăvite ale Raiului, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.

Și învrednicindu-ne a vedea prealuminatul chip al Preabunului nos­tru Domn și Stăpân, și căzând cu la­crimi la picioarele Lui, cuprinși de bucu­rie și umilință a sa strigăm: slava Ție, Preaiubitul nostru Mântuitor, Care pen­tru preamultă dragoste pe care o ai față de noi, nevrednicii, ai binevoit a trimi­te pe îngerii Tăi ca să slujească mân­tuirii noastre! Amin!”