De la interdicții religioase până la obiceiuri străvechi legate de vizite, stropirea fetelor sau pomenirea morților, zilele imediat următoare sărbătorii de Paște sunt un adevărat mozaic de credință, tradiție și speranță.

Imediat după Paște – Lunea Luminată

Ziua de luni după Paște, cunoscută în popor sub numele de Lunea Albă sau Lunea Luminată, marchează deschiderea simbolică a porților Raiului. Este considerată o zi sfântă, în care se evită munca, iar preoții săvârșesc slujbe speciale pentru pomenirea celor adormiți. Credincioșii merg la biserică pentru a se ruga și a mulțumi pentru binecuvântările primite. Se spune că cei care respectă această zi și nu lucrează vor avea parte de liniște sufletească și protecție divină tot anul.

Tradiția spune că în Lunea Luminată, finii trebuie să meargă în vizită la nași, aducând daruri precum ouă roșii, pască și colaci. În schimb, nașii îi așteaptă cu mese îmbelșugate și urări de bine. Gestul simbolizează respectul și recunoștința pentru legătura spirituală dintre cele două familii.

Stropitul fetelor – un obicei plin de simbolism

În multe zone din Ardeal, Banat și Bucovina, Lunea Albă este marcată și de un obicei vechi: stropitul fetelor nemăritate. Tinerii merg în zori din casă în casă, stropind fetele cu apă rece sau parfum. Se crede că acest gest le aduce purificare, fertilitate și noroc în dragoste. În unele sate, tinerele sunt chiar duse la fântână sau râu, unde sunt stropite complet, iar acest ritual este întâmpinat cu voie bună și glume.

În esență, stropitul este o continuare a simbolismului pascal legat de reînnoire, viață nouă și curățare spirituală. Pentru tineri, este și un prilej de socializare și consolidare a legăturilor comunitare.

Marțea Albă – zi de pomenire și interdicții

A treia zi după Paște, cunoscută drept Marțea Albă, este, de asemenea, o zi importantă în Săptămâna Luminată. La fel ca Lunea, este considerată nelucrătoare – nu se spală, nu se calcă și nu se face curățenie. Femeile dau de pomană pasca și vinul roșu care au rămas de la masa pascală, în memoria celor trecuți în neființă.

Un obicei vechi practicat în această zi este ciocnirea ouălor într-un mod special: „dos cu dos” sau „coastă cu coastă”. Spre deosebire de ciocnitul tradițional „cap cu cap” din Duminica Paștelui, aceste forme alternative au un rol simbolic – ele reprezintă întoarcerea vizitelor făcute în prima zi și întărirea relațiilor sociale.

În unele părți ale Moldovei, obiceiul „umblatului cu pasca” este încă prezent: oamenii merg în vizite la rude, vecini și prieteni, aducând cu ei pască, ouă roșii și alte bunătăți. Vizitele din Marțea Albă sunt considerate binecuvântate și sunt un mod de a vesti în continuare Învierea Domnului.

Superstiții și credințe populare din Săptămâna Luminată

Pe lângă obiceiurile religioase, Săptămâna Luminată este presărată cu numeroase superstiții. Se crede, de exemplu, că munca în această perioadă atrage ghinion. Femeile nu au voie să spele sau să coasă, deoarece aceste activități ar putea atrage trăsnetul sau chiar moartea. Bătrânii spun că această săptămână este una în care sufletele celor adormiți sunt mai aproape de cei vii, iar porțile cerului sunt deschise.

O altă credință populară interesantă este legată de firimiturile de la masa de Paște. Acestea trebuie păstrate și îngropate, deoarece se crede că din ele va crește o plantă numită „cucoană” sau „maruncă”, folosită în descântece sau în băuturi pentru femeile care doresc să aibă copii.

Rânduieli bisericești speciale

În Marțea Albă are loc și un ritual important în bisericile ortodoxe: uscarea și sfărâmarea celui de-al doilea Agneț – pâinea de împărtășanie sfințită în Joia Mare. Acest Agneț este păstrat în altar și este folosit de-a lungul anului pentru împărtășirea bolnavilor sau a celor care nu pot ajunge la biserică.

Această rânduială liturgică arată continuitatea harului pascal și grija constantă a Bisericii pentru toți credincioșii, indiferent de starea lor fizică sau spirituală.