După marea şedinţă prezidată de Iohannis, a crescut şi traficul, şi consumul, aşa că din acest punct de vedere s-a ales praful de siguranţa naţională. De vorbit, vorbim demult, încă din anii ’90, când tot felul de capete pătrate explicau doct, în urma unor analize făcude de numei ei ştiau ce „specialişti”, că să nu ne alarmăm, că niciodată România nu va deveni o ţară consumatoare de droguri. Descoperiseră faptul că din tradiţia milenară a poporului nostru, lipseşte obiceiul de a consuma droguri, scrie Sorin Ovidiu Bălan pentru EVZ
Această meteahnă nu este specifică românului, care, mai degrabă ar rade o ţuică sau o carafă cu vin, decât ar trage pe nas o liniuţă. Ca şi când băgatul siliconului în buze ar face parte din tradiţia poporului român. Aceste prelegeri erau ţinute de imbeiclii marţiali, pricepuţi în de toate, aduşi de valurile vremii în posturi despre care, cu puţină vreme în urmă, nici nu ştiau că există. În acelaşi timp, cifrele statistice, o noţiune complet abstractă pentru ei, deveneau din ce în ce mai alarmante.
Când realitatea a doborât prevziunile optimiste, când hidoşenia lumii dominată de moartea albă a năvălit pur şi simplu peste noi şi face astăzi parte din cotidian, ne-am trezit să vorbim din nou. Mai exact, autorităţile au vorbit din nou, cu mâinile ridicate, ca nişte prizonieri de pe frontul din Ucraina, recunoscând franc: „Am pierdut bătălia cu drogurile”. Şi asta nu o spunea oricine, ci ministrul de Interne, care pentru această performanţă care nenoroceşte zilnic tineri şi familiile lor, a rămas să fie în continuare ministru la Interne şi după ultimile alegeri. Că nu-i mare lucru să mai pioardă o bătălie, cum ar fi cea cu drogurile, pentru că toţi cei nenorociţi de acest flagel, nu prea contează, mai ales în perioada aceasta frământată, când bătălia pentru ciolan este principala preocupare.
În ceea ce priveşte drogurile, realitatea de astăzi este cruntă. România este nu numai ţară de tranzit, un tranzit substanţial, mai ales prin portul Constanţa, devenit extrem de activ la acest capitol de când a început războiul din Ucraina, a devenit nu numai ţară mare consumatoare, ci şi ţară producătoare. În mai multe rânduri au fost descoperite la noi plantaţii de canabis, miraculos adaptate la climă, dar şi laboratoare clandestine pentru prepararea drogurilor.
Cum ar veni, le avem pe toate
De ce discut, totuşi, acum, un subiect despre care se vorbeşte aproape zilnic şi care pare să nu aibă nicio rezolvare la noi? Pentru că lucurile s-au schimbat radical. Nu, nu la noi, ci pe planetă. Şi pentru că România este şi ea pe planeta asta, vor trebui să se schimbe şi la noi, cu sau fără voia autorităţilor autohtone. Pentru că vine valul peste ei.
În discursul memorabil, de începutul unei lumi noi, rostit de Donald Trump în 20 ianuarie, cu ocazia investirii în funcţia de preşedinte al SUA a declarat ferm: „Vom considera cartelurile de droguri drept organizaţii teroriste.” Eu cred că de aici începe totul. Nenorocirea pe care drogurile o aduc în România nu ne mai priveşte doar pe noi şi autorităţile care ridică mâinile în semn că se predau, că sunt incapabile. Ci facem parte din această bătălie internaţională.
O bătălie care, aşa cum se ştie din celelalte bătălii cu teroriştii, are reguli dure de tot. În principiu, statele declară că nu negociază cu teroriştii. Ci pur şi simplu îi lichidează.
Dacă ai noştri sunt neputincioşi, dar în România se tranzitează la greu şi se prepară droguri, conform principiilor luptei împotriva terorismului, s-ar putea să ne trezim într-o dimineaţă că un mare traficant adăpostit în România a fost lichidat fără vorbe multe de un comando venit de niciunde, de peste graniţă, cu două elicoptere, care a atacat, a ucis şi a dispărut în noapte.
Fără să mai ceară voie nimănui. Aşa s-a întâmplat cu Osama bin Laden. Dar, mai ales, aşa s-a întâmplat cu Pablo Escobar. Din 20 ianuarie, marii traficanţi, indiferent de naţionalitate, au devenit ţinte vii. Terorişti cu acte în regulă. Şi România nu duce lipsă de astfel de specimene.
Dacă noi n-am fost în stare nici măcar să cumpărăm scannere performante pentru Portul Constanţa, poate ne ajută alţii să ducem cu succes bătălia împotriva morţii albe şi a traficanţilor terorişti care nenorocesc zilnic în România tineri şi familiiile lor. Împotriva teroriştilor, şi sperăm să se întâmple asta cât mai curând, nu mai luptă acum câţiva procurori şi poliţişti, complet depăşiţi de situaţie, şi numeric, şi din punct de vedere al dotării, care în fiecare zi fac capturi de câteva grame, ci militari specializaţi în lupta antitero, care au ca pricipală doctrină: „Nu se negociază cu teroriştii”!
