Pacienţii intubaţi din România au în unele cazuri chiar de 10 ori mai mici şanse de a supravieţui decât cei din Occident. Reprezentanţii spitalelor din țara noastră raportează către Ministerul Sănătății rate ale mortalității care de multe ori sunt uriașe.
România este una dintre ţările în care se înregistrează o rată uriaşă de deces în rândul pacienţilor intubaţi în secţiile de Terapie Intensivă. Dacă în străinătate rata de supravieţuire a acestor pacienţi se apropie de 50%, în spitalele din ţară procentul e înfiorător.
Astfel, şansele de supravieţuire în cazul pacienţilor intubaţi invaziv sunt foarte mici.
Rată uriaşă de mortalitate
Potrivit unui raport către Ministerul Sănătăţii şi devenit public, la Spitalul de Pnaumoftiziologie Marius Nasta din Bucureşti, conform datelor oficiale, din cei 44 de pacienţi care au necesitat ventilaţie mecanică invazivă, prin intubare, 42 au decedat.
Reprezentanţii spitalului au transmis atunci că rata uriaşă de mortalitate ţine de faptul că foarte mulţi pacienţi se prezintă la spital atunci când se află deja într-o stare foarte gravă, iar dintre ei foarte mulţi sunt vârstnici cu comorbidităţi.
La polul pare să fie Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Cluj. Aici, spitalul raporta la un moment dat, în noiembrie, că din 86 de pacienţi intubaţi au supravieţuit 23, cea mai bună performanţă înregistrată de o unitate spitalicească din România şi apropiată de cea din Occident.
Șanse de supravieţuire chiar de 10 ori mai mici
Pacienţii intubaţi din România au în unele cazuri chiar de 10 ori mai mici şanse de a supravieţui decât cei din Occident.
Printre experţii care au încercat să lămurească această problemă se numără şi Răzvan Cherecheş, profesor universitar în Statele Unite ale Americii la Iowa University şi director al Departamentului de Sănătate Publică din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai.
În multe spitale din România nu sunt respectate în totalitate protocoalele, iar infecţiile nosocomiale, ţinute mult timp sub tăcere, contribuie din plin la aceste cifre negre, susține el.
”La noi mortalitatea e mai mare pentru că sistemul, pentru că există multe infecţii nosocomiale, pentru că intubarea pacienţilor atrage după sine infecţii nosocomiale şi acolo depinde de proceduri şi de o mulţime de alţi factori.
În România variază chiar de la un spital la altul. Centrele universitare tind să aibă rezultate mai bine, dar ar fi şi culmea să fie altfel. Dacă ar fi un epidemiolog bun în fiecare dintre locaţii care să insiste pe protocoale, standard de igienă, asta ar face diferenţa. Noi de asta avem probleme pentru că protocoalele nu sunt respectate pe literă de lege”, spune Cherecheş, potrivit adevarul.ro.
”E suficient ca o singură dată să nu faci un pas”
El a mers chiar mai departe şi a dat ca exemplu faptul că până nu demult şi spitalele din Statele Unite se confruntau cu probleme greu de imaginat în acest sens.
”Chiar acum, unul dintre consilierii lui Joe Biden, Atul Gawande, care are o carte, îi zice Checklist Manifesto, în care exact despre asta vorbeşte, despre cât de utile sunt checklist-urile pe intubare. Şi exact asta spune, că introducerea unui checklist care e foarte simplu pentru toată lumea face diferenţa, iar el explică şi care sunt paşii care trebuie făcuţi.
În multe spitale din Statele Unite în care s-a ţinut cont de acest cheklist a scăzut de la 30% rata infecţiilor la intubare la zero. Şi noi nu avem checklist de fapt. În sala de operaţii ar trebui avut un checklist.
Dar oamenii uită şi e suficient ca o singură dată să nu faci un pas şi pacienţii mor din cauza aia”, e opinia lui Cherecheş.
”O mare parte din vină o poartă sistemul”
O mare parte din vina pentru situaţia existentă în ţară o poartă sistemul, mai spune el.
”Noi suntem, din nefericire, într-un sistem în care, chiar dacă aţi scrie chestia asta, nicio secţie de Terapie Intensivă nu ar recunoaşte. Ar zice că evident că ei fac toţi paşii. Aşa ziceau şi în Statele Unite: cum adică să nu facem toţi paşii, evident că îi facem. Ei bine, se întâmplă!
Inclusiv sunt spitale în SUA unde puneau deasupra taviţei cu instrumentele ca un acoperiş deasupra ca să nu se atingă de ele până nu parcurgeau lista, checklist-ul. Sunt convins că aţi văzut cazurile cu pacienţi care au fost greşiţi la noi. Asta se întâmplă exact pentru că nu avem un checklist de genul acesta”, adaugă el, conform sursei citate.
Numărul extrem de mic de medici şi asistente
Şi Theo Trandafirescu, profesor universitar la Facultatea de Medicină a Universităţii Mount Sinai din New York şi doctor la Queens Hospital Center, având triplă specializare – Medicină Internă, Pneumologie şi Terapie Intensivă, crede că infecţiile nosocomiale ar putea fi printre cauze.
Trandafirescu aduce în discuţie şi numărul extrem de mic de medici şi asistente.
”O cauză ar putea fi numărul mare de pacienţi, precum şi faptul că medicii ATI în România sunt puţini. Şi contează atunci când un medic sau o asistentă trebuie să facă faţă unui număr enorm de bolnavi, iar medicamentele şi dotările sunt cele care sunt.
S-a vorbit şi despre infecţiile nosocomiale din spitalele româneşti. Organismul este slăbit după infecţiile virale şi este mult mai predispus la Infecţii secundare bacteriale, inclusiv cele nosocomiale. Iar acestea pot să fie fatale. Dar ţinând cont de precauţiile accentuate acum de epidemie, masca, izolarea, echipament protectiv şi nu numai, infecţiile nosocomiale ar trebui să fie mai reduse şi mai limitate”, consideră Trandafirescu.
Lipsa resurselor și orgoliile
Medic ATI în Germania, Iuliu Torje se referă la problemele cu care se referă sistemul de sănătate românesc. În opinia sa, infecţiile nosocomiale contribuie mai puţin la aceste cifre uriaşe.
Lipsa resurselor, numărul mic de cadre medicale ATI şi orgoliile ar fi principalele cauze pentru care rata mortalităţii COVID e cu mult mai mare în spitalele româneşti decât în alte ţări.
”Răspunsul e destul de complicat. Infecţiile nosocomiale sunt într-adevăr un factor agravant, însă nu există spital pe planetă asta care să nu aibă infecţii nosocomiale. Din punctul meu de vedere sunt alte cauze.
Primul ar fi resursa umană, al doilea lipsa resurselor materiale, iar pe locul 3 aş pune orgoliile personale. Unii medici spun că ei ştiu şi de ce ar cere ajutor? Pe de altă parte, nu poţi numi o secţie terapie intensivă doar pentru că are ventilator.
Lipsa aparaturilor de evaluare hemodinamică, lipsa şcolirii personalului medical să le folosească. Şi astea sunt cauze. Încă nu se realizează ecografii cardiace dacă nu vine cardiologul, nu se fac ecografii abdominale dacă nu vine internistul sau radiologul.
Aşa ceva nu există pe o secţie de terapie intensivă modernă unde deciziile trebuie luate extrem de rapid”, conchide Torje.
Sursă foto: INQUAM Photos / George Călin.