Ziua de 30 octombrie se regăsește în istoria României ca un moment întunecat, marcat de două tragedii de proporții. Incendiul din clubul Colectiv din 2015 a zguduit profund conștiința românilor, amintind însă și de un dezastru mai vechi și mai puțin cunoscut, cel de la Certej.
Pe 30 octombrie 1971, un val acid de steril s-a revărsat dintr-un iaz de decantare prăbușit, provocând moartea a 89 de persoane în zona minieră Certej, județul Hunedoara. Detaliile acestei tragedii dezvăluie o realitate neiertătoare a sistemului industrial din perioada comunistă, dar și lipsa unui proces de justiție reală pentru victime.
Tragediile de la Colectiv și de la Certej – încă răni deschise pentru România
În 2015, incendiul izbucnit în clubul Colectiv din București a curmat viețile a 65 de tineri, în timp ce peste 150 de persoane au rămas cu răni fizice și psihice de durată.
Trupa Goodbye to Gravity lansa un nou album, dar spectacolul s-a transformat într-un coșmar odată ce flăcările au cuprins spațiul închis al clubului.
La momentul tragediei, inițial au fost raportate 27 de decese, însă bilanțul a crescut pe măsură ce victimele au pierdut lupta cu rănile în spitale din țară și din străinătate.
Acest eveniment tragic a adus aminte românilor de accidentele grave din istoria recentă, cum a fost prăbușirea aeronavei A310-324 la Balotești în 1995.
În urma acestui accident aviatic, 60 de persoane și-au pierdut viața, fiind considerat cel mai grav incident aviatic din România. În mod similar, dezastrul de la Colectiv a rămas ca o amintire dureroasă a neajunsurilor din sistemul de prevenire și siguranță a incendiilor din țară.
Dezastrul de la Certej din 1971 – 89 de victime și tăcerea autorităților
Tot pe 30 octombrie, dar în 1971, o altă tragedie s-a desfășurat într-un mod terifiant și violent. La Certej, în zorii zilei, în jurul orei 5 dimineața, digul iazului de decantare al exploatării miniere s-a prăbușit, eliberând peste 300.000 de metri cubi de steril acid.
Valul devastator a înghițit rapid cartierul muncitoresc din apropiere, spulberând clădiri și luând viețile a 89 de oameni. În doar câteva minute, șase blocuri, un cămin de muncitori și alte locuințe individuale au fost complet distruse de sterilul toxic, lăsând în urmă un peisaj apocaliptic și o comunitate în doliu.
Subiectul a fost rapid închis de autoritățile comuniste, care au decis să înregistreze oficial doar 48 de decese, pentru a evita declararea doliului național.
La Primărie s-au înregistrat însă 82 de acte de deces, iar întreaga operațiune de căutare și identificare a victimelor s-a desfășurat sub supravegherea strictă a autorităților.
„Printre morţi erau o mulţime de copii, ale căror trupuri, dezbrăcate, erau înşiruite pe jos. Corpurile erau strivite în aşa hal, încât cu greu la mai puteai recunoaşte”, își amintește Ioan, un localnic care a trăit evenimentul și care astăzi, la 80 de ani, rememorează momentele de groază.
Mărturii cutremurătoare ale unui supraviețuitor
Ioan, fost muncitor la mină, povestește despre acea noapte tragică, când el și câțiva membri ai familiei se aflau la circa trei kilometri de locul accidentului.
„Se construiau blocuri, exploatarea se extinsese, iar sute de oameni au fost aduşi din Moldova pentru a munci la minele din zonă.
Cu câteva zile înainte de catastrofă, Certejul sărbătorea 225 de ani de minerit, iar zeci de angajaţi ai minei, în primul rând şefii ei, au fost decoraţi pentru merite deosebite, printr-un decret dat de Nicolae Ceauşescu”, îşi amintește Ioan, un localnic care are acum 80 de ani și care, la data tragediei, era un tânăr muncitor.
Un detaliu neliniștitor este că digul iazului mai fusese avariat cu cinci ani înainte, însă, fiind iarnă, volumul de steril înghețat a prevenit un dezastru de proporții.
„Oamenii din zonă, care supravieţuiseră, au fost chemaţi de autorităţi să identifice cadavrele. (…) A fost o pană de curent care a lăsat totul în beznă şi, imediat am început să auzim, tot mai clar, trosnetele şi vuietele puternice venite dinspre mină.
Am simţit că pericolul se apropie de noi ca o avalanşă puternică, dar am rămas înmărmuriţi până când, dintr-o dată, am început să distingem glasurile oamenilor: „Mă înec, mor, mă înec, mor”, își amintește și acum cu tristețe, Ioan.
În 1971, însă, comunitatea de la Certej nu a mai avut acest noroc. La doar câteva zile după ce sărbătoriseră 225 de ani de activitate minieră, locuitorii se trezeau în mijlocul unui dezastru de proporții, un incident ce a scos la iveală slăbiciunile infrastructurii miniere și ale gestionării resurselor naturale din perioada comunistă.
Cercetările oficiale și lipsa de răspundere
O comisie guvernamentală a fost trimisă la Certej pentru a investiga cauzele prăbușirii digului, însă ancheta penală, care s-a întins pe mai bine de doi ani, nu a dus la identificarea niciunui vinovat.
Potrivit deciziei comisiei tehnice, cauza dezastrului a fost pierderea treptată a stabilității masivului de steril din cauza creșterii în înălțime peste limita critică.
În urma acestor descoperiri, dosarul a fost înaintat instanței, dar cazul a fost soluționat fără urmăriri penale, autoritățile clasând tragedia drept un eveniment inevitabil.
Comunitatea a fost despăgubită de regimul comunist, supraviețuitorii din blocurile prăbușite fiind mutați în locuințe noi, iar cei cu gospodării avariate primind materialele necesare reconstruirii.
La mai bine de cincizeci de ani după tragicul accident, satul Certeju de Sus din județul Hunedoara rămâne marcat de ruinele exploatărilor miniere Certej și Coranda, iar vechiul iaz de steril al Certejului a fost acoperit treptat de vegetația care a pus stăpânire pe zonă, relatează adevarul.ro.
În vecinătatea localității, alte două iazuri de decantare, construite în deceniile trecute, nu mai sunt active și se găsesc într-o stare avansată de degradare, fiind expuse eroziunii și trecerii timpului.
