A murit profesorul Liviu Lăzărescu. Portretist al Papei Francisc, Liviu Lăzărescu (1934 – 2021) a decedat pe 25 martie, la vârsta de 87 de ani, într-un spital din București, fiind diagnosticat cu Covid-19.

Funeraliile, care au avut loc în comuna sa natală, Mărtinești, din județul Hunedoara, s-au desfășurat noaptea, preoții fiind nevoiți să țină slujba de înmormântare la lumina farurilor excavatorului care a săpat groapa.

A murit profesorul Liviu Lăzărescu. ”A fost înmormântat precum un borfaș”

Din cauza diagnosticului de Covid-19, nu a fost permisă asistență, cunoscuții îndurerați ai artistului fiind opriți la gardul cimitirului.

Mai mulți artiști, intelectuali și oameni de cultură au reacționat vehement la adresa modului în care s-a desfășurat înmormântarea pictorului.

Astfel, istoricul hunedorean Dorin Petresc a scris pe Facebook că marele artist ”a fost înmormântat precum un borfaș”.

”Domnilor! Din cauza unor reguli interpretate inadecvat, vineri, 26 martie 2021, unul dintre cei mai mari pictori români ai României, ilustrul pictor Liviu Lăzărescu, credincios greco-catolic, portretistul Papei Francisc, a fost înmormântat precum un borfaș, la Mărtinesti, jud. Hunedoara, satul său natal!

Domnia sa, care suferise prigoana comunistă, în anii 50-60! Vineri, 26 martie 2021, în jurul orei 20.00, trupul său neînsuflețit, introdus într-un copârșeu, a ajuns în satul natal. Primăria a intenționat să îl expună în căminul cultural, artistul Liviu Lăzărescu fiind cetățean de onoare al Martineștiului.

Dar, având diagnostic de Covid, l-a scos afară. În plină noapte, i-au dus sicriul la cimitir. Cei care veniseră la priveghi au fost opriți pe la gardul cimitirului. Era după ora 21.00 noaptea. Nu avea nici groapa săpată, acolo unde odihneau bunicii, părinții și soția sa, fiica renumitului istoric Ioan Moga.

Primăria a pus la dispoziție un excavator, care a săpat o groapă, răscolind pământul cu oseminte, la o adâncime de circa doi metri”, a povestit istoricul Dorin Petresc.

”Nu mi-am imaginat vreodată”

Şi alți participanți la înmormântare s-au arătat indignați. Florin Bârcean, fost apropiat al artistului plastic, a declarat pentru o publicație locală că autoritățile nu au mai așteptat nici sosirea fiicei decedatului din Franța:

”Am ajuns la cimitir, puțin după ora 20. Urme de buldozer, pâmânt moale și un grup mic de oameni, cu lumânări aprinse, în jurul gropii. Nu credeam că morții pot fi îngropați noaptea! Nu mi-am imaginat vreodată că un legiuitor, un om cu putere de decizie, poate da o asemenea dispoziție, să îngropi mortul noaptea!

Pe măsură ce mă apropiam de mormânt, se deslușeau cântări bisericești, iar o lumină tare, albă, bătea dintr-o parte. M-am oprit mai retras, în stânga crucii, când tabloul devenise foarte clar: Liviu Lăzărescu, înmormântat la lumina farurilor de buldozer.

Pictorul muzelor de la Mărtinești, profesor ‘Honoris Causa’, cetățean de onoare, binecuvântat personal de Papa Francisc, zăcea într-un sicriu, deasupra gropii lui, luminat de un buldoexcavator, așteptând să fie îngropat de urgență, ‘până la ora 21’. Fiica lui, care pornise din Franța, nu era acolo. Trebuia să ajungă a doua zi, la înmormântarea programată oficial.

Dar, iată că, totul a fost dat peste cap de o foaie de drum, un formular tip pe care scria că pacientul a fost infectat cu sars-cov2. Familia nu avea habar de așa ceva, iar cauzele decesului au fost cu totul altele.

În fine, nu are importanță dacă a avut sau nu, dacă se știa sau nu, ceea ce rămâne este modul în care am ajuns să ne îngropăm morții! Ultimul tablou pe care, în acest caz, un mare pictor l-a lăsat pe pământ, sicriul lui, îngropat de urgență, la lumina farurilor de buldozer, fără ca toți cei dragi ai lui să fi fost de față”, a declarat Bârcean pentru ziardehunedoara.ro.

Profesor Honoris Causa al Academiei Naţionale de Arte Bucureşti

Maestrul Liviu Lăzărescu s-a născu la 1 aprilie 1934, la Mărtinești, într-o familie de țărani. A făcut liceul la „Decebal”, în Deva (1945-1953). Fiu al unui membru al rezistenței anticomuniste de după Război, a avut de suferit încă din anii de liceu, în ciuda talentului său artistic remarcabil, fiind prigonit de către regimul comunist.

A fost nevoit să se angajeze la Combinatul Siderurgic de la Hunedoara, unde a lucrat până în 1956 când a fost admis la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București (1956-1963), în clasa inegalabilului artist Corneliu Baba, care i-a fost nu doar eminent profesor, ci care avea să-l ia sub coordonarea sa ca asistent, devenindu-i mai apoi, discipol și chiar prieten.

Liviu Lăzărescu a fost membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi a fost distins cu „Ordinul Meritul Cultural”, „Ordinul Meritul pentru Învăţământ”, „Profesor Honoris Causa” al Academiei Naţionale de Arte Bucureşti, „Titulis Honoris Equitum” al Ordinului Ecumenic al Cavalerilor Templieri „Sancta Cruce”, „Cetăţean de Onoare” al Comunei Mărtineşti şi „Cetăţean de Onoare” al municipiului Deva.
Sursa foto: ziardehunedoara.ro